20 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV ”Trebuie să existe frica de Dumnezeu, nu de moarte!” » Interviu răvășitor cu Mihai Neșu, acasă la fostul fotbalist

Mihai Neșu, 35 de ani, s-a redescoperit pe sine în urma acelui moment teribil din 2011 și s-a destăinuit într-un interviu emoționant pentru GSP

Articol de ,
marti, 21 august 10:59

CUPRINS:
 Revelația: "Ce mă împlinește cu adevărat?"
 În lumea noastră: "Încredere în sine, forță, dorință de a face ceva durabil"
 ”Trebuie să existe frica de Dumnezeu, nu de moarte”
 "Mașinile și casele se duc"

Doamne, ce liniște! Nici cele peste 30 de grade Celsius nu se resimt. Un cartier cu multă verdeață, cu puține mașini, parcă desenat de aceeași mână, fiindcă toate vilele sunt aranjate uniform, să placă ochiului.



Oamenii se ascund de soare în spatele unor case ce te duc cu gândul la Occident. Sau la acea casă de vis, din reclama sufletului tău. Iar dacă ajungi în curtea interioară, pe verandă, nu vrei decât să te așezi comod într-un scaun sau fotoliu și să te relaxezi. Privind cerul albastru.

Viața se derulează în funcție și de unghiul în care privești lucrurile, și de ceea ce ți se întâmplă. Între cele două momente, casa privită din afară, de pe o stradă europeană, și veranda unde servești un sirop mănăstiresc de coacăze negre și lămâie, apare existența unui om.

Un tânăr, 35 de ani, într-o mașinuță electrică, un cărucior cu rotile cu icoana Sfântului Andrei și alte obiecte sfințite. Camerele vilei sunt customizate ca după un spital de ultimă generație. Culorile vii ale vieții sunt croșetate cu sârma ghimpată a unei existențe sfărâmate de destin.

Revelația: "Ce mă împlinește cu adevărat?"

Soarta lui este cunoscută românilor și străinilor. Mihai Neșu s-a accidentat în mai 2011, acel moment negru al unei vieți ce naște durere. Sau naște modele de urmat. Depinde, mereu, de unghiul în care vezi viața. Fiindcă stând de vorbă mai mult de un ceas cu fostul fotbalist simți cum ceva se schimbă în tine. O transformare. De la a-i plânge de milă și de la a vrea să blestemi soarta la a-l înțelege perfect în deplinătatea trăirii sale de acum.

Da, e greu de cuprins la prima impresie, când vezi musculatura căzută, oasele ușor diforme, chipul schimbat de necazuri.

Dar ascultând, pătrunzând în sufletul pe care și-l deschide cu o simplitate emoționantă, fără bocet și fără a-și plânge de milă, ci curajos și realist, descoperi un Mihai Neșu trăind frumos, curat, simplu, bucurându-se de ceea ce are. Probabil, după ce veți parcurge cuvintele rostite de el, ar trebui să vă puneți o singură întrebare: "Ce mă împlinește cu adevărat?".

În lumea noastră: "Încredere în sine, forță, dorință de a face ceva durabil"

Căutând liniștea sufletească și fericirea încă de la prima respirație, omul se îndepărtează de lucrurile care oferă siguranța zilei de mâine. Impresia că Mihai este mulțumit cu ceea ce are este ideea de bază cu care rămâi după o discuție amicală. Iar omul acesta în mașinuța lui teleghidată oferă încredere în sine, forță, dorință de a face ceva durabil. Că tot vorbește el cu pasiune despre "oamenii-sfinți", care-i energizează pe semenii lor.

Mihai știe cum să destindă atmosfera care la început e grea ca într-un roman rusesc. "Aici, în casa mea, este ceva de pe unde am fost cu pașii mei. Gardul viu ce înconjoară proprietatea e adus din Grecia. L-am dorit de când eram mic copil. Am zis că o să-mi fac și eu când voi fi mare. Toată lumea râdea de mine când am pus acum 11 ani peste 70 de puieți. Dar ei au crescut mari și acum completează tabloul casei mele. Acești puieți sunt ca oamenii, trebuie să ai răbdare, grijă, să le oferi dragostea ta, pentru a te bucura vizual", a spart gheața fostul stelist.

Mihăiță, cum e viața ta acum?
Cum să fie? Frumoasă! Ce întrebare e asta?

Te văd senin, zâmbitor, nu pare ceva forțat...
Așa și sunt, așa și simt. Din experiența mea îți spun că totul pornește din interiorul omului, din relația lui cu Dumnezeu. Dacă omul nu reușește să se întoarcă la Dumnezeu, în lumea aceasta plină de probleme, îi va fi greu. La mine se vede că sunt paralizat, dar alții au probleme mai mari care nu se văd. Dacă nu-L ai pe Dumnezeu, n-ai nimic în viață! Eu, 30 de ani, am fost ca batista prin aer.

Adică?
Adică aveam eu visurile mele, pe unele mi le-am realizat, însă nu știam cu adevărat ce drum aveam în viață. Până la urmă, noi primim viață de la Dumnezeu, dar ce facem cu ea? Viața e ca o facultate în care învățăm cât mai multe lucruri pentru ca la finalul vieții să fim pregătiți de ceea ce urmează. Fiindcă viața nu se oprește aici, la ceea ce trăim pe pământ, sufletul este veșnic. Toate lucrurile bune sau rele pe care le facem le ducem cu noi. Dincolo. Dacă nu reușim să ne pregătim pe parcursul vieții, ne va fi greu.

"Cea mai simpatică întrebare"

Ce faci, practic, acum?
Mă ocup de centrul de recuperare pe care fundația l-a deschis la Oradea, avem peste o sută de copii cu dizabilități, fac terapii, recuperare, totul este caritabil. Fac și eu cu ei. Ne ridicăm împreună ca să ne depășim condiția.

Şi doctorii ce zic?
Asta este cea mai simpatică întrebare! Mereu mă întreabă lumea. Doctorul care m-a operat a realizat şi el o minune: a continuat ceea ce a făcut Dumnezeu cu mâinile Lui. Am făcut de curând un RMN şi la coloană, mai apar dereglări în măduvă, există riscuri de a ataca nervul bun. Zice că sunt OK. Atât cât se poate să fiu de OK... O dată pe an merg în Olanda, în rest stau acasă.

Adevărul e că ai aici un adevărat tărâm liniștit, pare că se respiră numai aer curat, probabil că seara auzi greierii și privești stelele.
Exact! Însă nu sunt leneș. Am și eu terapiile mele, trei ore pe zi. Dar fac și eu acolo, cu copiii. Ne recuperăm împreună. Mă uit la acei copii nevinovați, care au probleme multe, și mă oblig pe mine să merg mai departe.

"Durerea era în suflet"

Există ceva care să-ţi lipsească din ceea ce ai avut înainte?
Nu! Trăiesc cel mai bun moment al vieţii mele, acum, la 35 de ani. Şi m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat! Au fost clipe teribile, în care nu-mi trecea cu toate pastilele din lume. Nici nu aveam cum, fiindcă durerea mare era în suflet.

Ai avut momente când simţeai că o iei razna?
Am avut clipe când simţeam că nu mai pot. Dar am căutat răspunsuri. Am încetat să caut răspunsurile la doctori, fiindcă ştiinţa e limitată. Am avut şansa unor preoţi buni, s-au rugat şi ei pentru mine, am vorbit cu ei, m-au ajutat cu sfaturi. Trebuie să mă lupt să le pun în practică. Programul meu e simplu: trebuie să mă ţin de ceea ce mi-au dat doctorii, terapie pentru corp, şi ceea ce mi-au dat preoţii, terapie pentru suflet. În rest, la fundaţie, cu una, cu alta, după puterile şi mintea mea. Acum am reuşit să percep ce trebuie să fac, încerc să mă ţin de program, iar Dumnezeu mă întăreşte zi de zi.

"Trebuie să acceptăm ceea ce ni se întâmplă!"

Totuși...
Scuză-mă că te întrerup, dar eu până la 30 de ani mi-am îndeplinit multe visuri şi din toate am învăţat câte ceva. Astăzi, sunt bucuros, împlinit, fericit, am o fundaţie care ajută, am oameni minunaţi lângă mine, sora mea care mă ajută, familia Ogăraru care mi-a fost mereu alături. Am pentru ce lupta. E un paradox, să ştii!

Care anume?
O luasem pe un drum care mă ducea spre o prăpastie, sufletească, acum sunt pe calea cea bună, aşa sper, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Care crezi că este menirea ta în viaţă?
Nu pot fi toţi brutari... Eu încerc să ajut. Menirea... E una singură: toţi oamenii luptă să ajungă sfinţi! Când eşti cu Dumnezeu, ai ajutor de la Creator, poţi oferi ceva celor din jurul tău. Ştiinţa a descoperit doar 4 la sută din tainele corpului omenesc. Vorbeam cu un neurolog, i-am zis că încerc să mă ţin cât mai sănătos, el îmi spunea chestia asta cu 4 la sută. Aşa că ce ştie omul, comparativ cu Dumnezeu? Trebuie să acceptăm ceea ce ni se întâmplă şi să încercăm să învăţăm cât mai multe, ca să-i ajutăm pe oameni. 

"Biserica e un spital, mergem toți acolo fiindcă suntem bolnavi și vrem ca Dumnezeu să ne vindece. Păcat că doar la ananghie ajungem să realizăm nişte lucruri esenţiale pentru viaţă" Mihai Neșu

 

"Și eu am clacat la un moment dat. Am avut și șansă că au fost oameni care s-au rugat pentru mine și am reușit să-mi dau seama de greșelile mele. Sufletul rămâne veşnic. Asta uităm atât de ușor, din păcate"

"E ca şi cum ai o gaşcă de prieteni. Dacă amicii sunt răi, te vor duce la rău. Dacă sunt buni, atunci vei ajunge să faci lucruri bune. Eu vreau să fac parte din echipa lui Hristos. Să fac lucruri bune, să aduc lucruri bune în viaţa mea şi a celorlalţi. Şi-n fotbal este valabil acest lucru"

”Trebuie să existe frica de Dumnezeu, nu de moarte”

Fostul fotbalist al Stelei și al olandezilor de la Utrecht a punctat, în confesiunea sa, diferența dintre împlinirile materiale și cele spirituale, detaliind cum s-a schimbat în ultimii 7 ani

Care este cea mai mare împlinire a ta?
Această fundație este un dar de la Dumnezeu, nu o reuşită a mea! Fotbalistic, n-a fost o singură realizare. Sunt bucuros că am jucat la Steaua, mi-am îndeplinit visul copilăriei. Apoi că am ajuns în străinătate, să-mi măsor forţele într-un campionat tare, interesant și care e greu pentru un fundaş. Victoriile cu Steaua şi cele de la Utrecht mi-au oferit împlinire pe moment. De la cele mai simple la semifinala cu Boro. Dar astea se duc, totul este efemer, până la urmă tot la Dumnezeu ajungi. El poate să-ţi dea o stare, să nu ai nimic material, dar să fii fericit. Poate că tu arăţi ca un nebun, însă eşti împlinit pe dinăuntru, iar acest lucru îţi dă forţă să trăieşti. Doar credinţa îţi poate oferi împlinirea deplină. Dar e chestie de antrenament!

Cum?
Credinţa se antrenează! Scopul este să fii sportiv pentru Hristos. Un călugăr grec din Athos îmi spunea că el a vrut să devină fotbalist, însă s-a accidentat, a renunţat şi mi-a zis că a ales să fie fotbalistul lui Hristos.

"Mașinile și casele se duc"

Cum vine asta?
Tu faci un articol bun, te bucuri de el. Eu dau un gol şi aduc o victorie. Un brutar face o pâine, un arhitect poduri, un doctor salvează o viaţă. Pe moment, îţi aduce fericire, bucurie, care apoi dispare a doua zi. "De ce nu mă mai bucur?", te întrebi. Chestiile materiale sau împlinirile din lumea asta se duc. Îţi iei o maşină, haine, acestea sunt bucurii materiale, e tablă, se strâmbă, e cărămidă, se sparge, se duc repede. Nu te întregesc. Eu am suferit mult.

De ce?
Cu ceea ce mi s-a întâmplat, am crezut la început că s-a terminat viaţa mea, sunt paralizat, nu mai am bani, fotbalul meu, fanii mei. Am avut mulţi ani de nelinişti şi întrebări chinuitoare. Doar Dumnezeu mi-a adus liniştea. Acum 4 ani eram altfel în minte şi-n gândire, însă Dumnezeu m-a ajutat să dispară lucrurile negative din mintea mea. Cu antrenament. Bine, mai ai şi meciuri proaste.

"Am pierdut și eu mulți ani"

Cum adică?
O zi, două, trei te ţii de calea dreaptă, apoi huleşti, înjuri, te superi. Trebuie să regăseşti calea înapoi, pe drumul bun.

Ţi-e teamă de moarte?
Nu, deloc! Frica de Dumnezeu trebuie să fie singura frică în viaţă. Fotbalul e un sport care ajută mult lumea, dacă L-am primi pe Dumnezeu mai mult în acest sport, prin modelele de jucători pe care le promovăm, am ajuta şi mai mult. Mie îmi pare rău şi de mine că am pierdut multă vreme până la 30 de ani, trebuia să mă apropii de Dumnezeu de mai multă vreme.

De când vorbim, se aude o muzică plăcută, ambientală, relaxantă.
Da, e muzica mea preferată. De fapt, muzica mă relaxează cel mai mult, dintre lucrurile acestea lumești. Muzica instrumentală a lui Ianis Spanoudakis. Îmi plac trei cântece, cu tematică religioasă. Inspiraţia e de origine religioasă, de pe tărâmul Greciei. Sora mea, Dani, este cea care știe detalii despre viața lui. Cântecele lui apar în filme. Mai ascult Radio România Cultural, îmi dă o stare de bine.

AJUTOR: În sprijinul semenilor săi

În 2015, Mihai, susţinut de prietenii săi devotaţi, cel mai apropiat fiind George Ogăraru, a înfiinţat Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi neuromotorii Sfântul Nectarie, în Oradea.

Conform cifrelor oferite de site-ul fundaţiei ce poartă numele fostului fotbalist, s-au investit 154.364 de euro în echipamente medicale, terapii performante şi sponsorizări. Fundaţia a sprijinit numeroşi copii, plătind tratamente de recuperare în valoare de peste 76.000 de euro clinicilor din ţară şi din străinătate.

Printre altele, fundaţia a contribuit cu 60.000 de euro la înfiinţarea Centrului B2B Special, primul centru de zi de recuperare neuromotorie din Constanţa.

Cifrele Centrului de recuperare Sfântul Nectarie din Oradea în perioada iulie 2015 - decembrie 2017
- 16.080 ședințe de kinetoterapie
- 3.320 ședințe de terapie ocupațională
- 1.800 ședinţe de logopedie
- 1.280 ședințe de hidroterapie
- 6.360 ore de Therasuit Therapy
- 150 de ședinte de consiliere individuală
- 40 de întâlniri în cadrul grupului de suport pentru părinți

 

5 terapeuțidin cadrul Mihai Neșu Foundation au fost instruiți la Praga și în Kuweit

 "Dumnezeu orice lucru rău îl îndreaptă, dacă vede că vrei să te repari. Am stricat mult prin deciziile mele, însă am revenit pe calea cea bună. Accidentarea m-a ajutat să mă descopăr pe mine, cel care eram cu adevărat, nu ce voiam eu să par"

"Mă împlinesc copiii pe care-i văd zâmbind, trăind frumos. Ei de mici trebuie să rămână apropiaţi de Dumnezeu ca să poată creşte în a face lucruri bune"

"Nu cred că sunt îndeajuns de multe biserici în România, fiindcă dacă ar merge toţi oamenii la biserică nu ar încăpea! Cred că guvernul ar trebui să aibă grijă să fie şi spitale, şi şcoli mai multe"

3 titluri de campionare Neşu cu Steaua (2001, 2005 şi 2006) şi două Supercupe ale României în cei 7 ani petrecuţi în Ghencea

1 gola marcat Mihăiţă în 128 de meciuri în tricoul roş-albaştrilor

8 selecţiiare orădeanul la prima reprezentativă

PRECEDENT: Prima inițiativă

Încă din 2010, cu un an înaintea nefericitului accident, Mihai s-a implicat voluntar în antrenarea echipei de copii UVV din Utrecht, pentru a oferi șansa celor mici de a juca fotbal sub supervizarea unui sportiv deja consacrat. Prima inițiativă caritabilă a avut loc în acest cadru, atunci când părinții copiilor antrenați de orădean au decis să facă o colectă de echipamente sportive care să fie expediate în România. Ulterior, în 2011, după accident, a apărut ideea înființării fundației, una dintre activitățile principale ale acesteia îndreptându-se către copiii cu dizabilități ce provin din familii fără posibilități financiare.

Sfârșitul vieții de fotbalist 

Chiar a fost un șoc, nimeni nu prevedea dimensiunea reală a acelei accidentări de la antrenamentul din dimineața zilei de 10 mai 2011 de la Utrecht. La un duel cum sunt zeci la o ședință de pregătire, un coechipier, Alje Schut, a căzut peste fotbalistul român și i-a fracturat coloana vertebrală în zona cervicală!

Colegii au rămas înmărmuriți când, strânşi în jurul "Bichonului", au auzit de la acesta că nu-și simte mâinile, picioarele, nimic de la bărbie în jos! A urmat operația, ore și zile de chin, de speranțe, de optimism și de pesimism. Mihai a rămas paralizat în urma acelei accidentări. A divorțat, ulterior, de Maria. Și-a încheiat viața sportivă, redescoperindu-și, cu timpul, alte resurse de a-și căuta fericirea în viață.

104 partidea strâns românul pentru Utrecht, plus două goluri, între septembrie 2008 şi mai 2011

  • În ziarul de mâine, veți putea afla cum se destinde Mihai Neșu și meciurile cărei echipe mai are puterea, răbdarea și plăcerea să le urmărească.

Comentarii (20 ) Adaugă comentariu

Maria Mîndru  •  22 August 2018, 22:15

Doamne ajută Mihaiță! Mă bucur că există acest mod de comunicare, pentru că îți urmăresc , prin ce surse reușesc, starea ta de sănătate și evoluția ei! Mă interesează foarte mult starea ta, chiar din momentul în care am aflat despre acel accident și m-am rugat pentru tine , aveam acel presentiment că vei reuși ! Aveam încredere și mă bucuram de fiecare dată când auzeam că mai faci mici progrese! Și știi de ce ? Pentru că nu cu mult timp în urmă de accidentul tău, eu îl pierdusem pe soțul meu la vârsta de 42 de Ani, tot din cauza unui accident la coloană, dar era cu fisură de masivă ! Nu a mai avut nici o șansă! Și de aceia am avut incredere în Dumnezeu că tu vei reuși! Bucura-te! Ai incredere in Dumnezeu și mergi mai departe! Și că încheiere , spune Sfânta Scriptură ...,,să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte ni se vor adăuga nouă"!

cpt.ahab  •  22 August 2018, 10:40

De-abia după ce omul reușește să se smulgă din marasmul societății de consum( uneori forțat de împrejurări, ca în cazul lui Mihăiță) reușește să conștientizeze deșertăciunea vieții sale anterioare. Lucrurile limitate( cum sunt cele materiale- limitate în spațiu) nu pot să aducă prea mari satisfacții sufletului omului, care-i nelimitat și nemuritor. Din păcate, ne consacrăm viața îndestulării trupului, adică părții muritoare, iar de suflet, adică de ceea ce ne supraviețuiește ca pământeni, ne ocupăm prea puțin. Ferice de cei care au găsit calea și se pot menține pe ea. Asta înseamnă caracter puternic. Multă sănătate, Mihăiță, și să-ți ajute Dumnezeu în toate cele!

rapid_visiniu  •  22 August 2018, 09:17

Bunul Dumnezeu sa te binecuvanteze, Mihai! Prin felul tau de a fi, ne intaresti credinta. Doamne ajuta!

Vezi toate comentariile (20)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase