EXCLUSIV Partea a II-a a reportajului-interviu cu Elena Udrea în Costa Rica: "Românii au ceea ce merită! Ei nu pricep nimic" + "Iubitul meu este «haștag Rezist» și ne certăm tot timpul"

Refugiat în San Jose, politicianul se ceartă și cu Adrian Alexandrov, prietenul rămas în România: "Iubitul meu este «haștag Rezist»!".

Ea consideră că "având în vedere tot ce am făcut pentru țară, e o lipsă de respect cum comentează unii".

Povestește cum s-a gândit să intre în politică la San Jose exact în domeniul dezvoltării, unde a fost ministru condamnat pentru corupție în primă instanță în România!

Eu le-am propus celor de aici, din Costa Rica: "Eu asta am făcut în România: dezvoltare! Vă fac un plan frumos pentru canalizare, știam pe cineva".

Deocamdată, însă, a pus în așteptare planurile legate de republica din America Latină.

Pentru că ea spune că Înalta Curte va trimite procesul spre rejudecare și va reveni urgent în țară.

Ea spune că va continua lupta dintre oamenii politici, "de la Trump la Sarkozy au aceleași probleme", și "generalii care vor puterea".

-Cum arată o zi din viața dumneavoastră în Costa Rica?
-Stau mai mult în casă. Mă trezesc la cinci, nu pot să dorm. Ați văzut că e deja soarele pe cer. Îmi fac micul dejun, e plăcerea mea de dimineață.

-Ce mâncați?
-Ovăz cu lapte de soia. Două ore stau apoi pe internet să văd ce scrie presa de acasă. S-au întâmplat lucruri. Stau două ore pe telefon. Mă focusez asupra lucrurilor care se întâmplă în țară. Jumătate de zi vorbesc cu cei de acasă. După aia stau, citesc, iarăși stau.

-Ce citiți?
-Mi-⁠am adus cărțile de acasă.

-V-⁠au încăput în bagaje?
-Mi-⁠au mai adus prietenii.

"Nu mai suport să aud nici muzică în spaniolă!"

-Vă gătiți singură?
-Nu. Mai ies și mai mănânc la restaurant. Dar nu mănânc mult. De stat degeaba, nici foame nu-ți e.

-Cu mâncarea de aici cum vă împăcați?
-Nu mă împac. Brânza nu are același gust, carnea nu are același gust. Iar la fructe eu mă mănânc mere și struguri. În țara lui mango, ananas, papaya, maracuja, granadilla, eu caut mere și pere. Nu sunt pe gustul meu. Eu sunt pe gustul de acasă.

-La film mergeți?
-Nu.

-Nu faceți lecții de spaniolă?
-Nu. Nu mai suport nici să aud muzica în spaniolă. Ascult un post de radio în limba engleză. 103,5 FM.

-Nu aveți altă activitate?
-Dacă aș fi rămas aici, evident că trebuie să mă organizez. Nu pot să stau așa. Am încercat să fac ceva dacă ar fi să rămân aici.Vedeți că nu canalizare?

Vrea să se implice în investițiile în infrastructură în Costa Rica!

-Da, nu au nici coșuri de gunoi pe stradă.
-Eu când am venit, în luna aia când am crezut că o să stau mai mult, le-am zis. Ce nu aveți? Aia, aia, aia. Am zis unor apropiați ai fostului președinte: "Haideți că vă spun eu, că asta am făcut la mine în țară! Vă fac un plan frumos pentru canalizare, știam pe cineva, și hai să facem ceva să construim!".

-Adică ați vrea să vă implicați în…
-Da, da, da. Le-am și zis. Mă gândeam că dacă trebuie să stau mai mult, trebuie să văd care sunt condițiile să intru în politică. Trebuie să fac ceva să-i ajut pe oamenii ăștia aici.

-Mi se pare incredibil…
-(Nu sesizează uimirea reporterului). Daaaa. Asta a fost în prima lună.

-Știți ce voiam să vă întreb…
-Stați puțin să termin. Nu au canalizare, nu au stații de epurare. Cum epurați apele? Au doar la complexurile rezidențiale. Au fose septice pentru aceste complexe. Dar țara a evoluat repede. Ce vedeți aici s-a construit în ultimii 15 ani.

Liberă și înconjurată de gratii

-În momentul ăsta sunteți practic liberă în Costa Rica, o țară plină de gratii…
-Exact. Da. Ați văzut?! Și sârmă ghimpată. Când au venit prietenii mei, au zis: "Nu înțeleg. Ce țară e asta? Parcă e cameră de tortură". Sunt gratii la gard, gratii la geamuri, dacă au balcon, au gratii și la balcon. Plus sârmă ghimpată. Am înțeles că au avut o perioadă cu o rată a criminalității foarte mare. Dar cei care construiesc acum, nu mai construiesc așa. Construiesc acum punând doar niște sârmă, discret, pe gardul înalt. Dar în centrul orașului, sunt numai gratii. I-am și zis Alinei (n.red - Bica): "Măi, nu găseai și tu o altă țară?!".

-Puteați încerca în Madagascar…
-A, nu. Am mai vorbit și cu Radu (n.red - Radu Mazăre), dar el spune că nu s-ar mai întoarce niciodată în România. Nimeni nu mai vrea să se întoarcă. Nimeni! Și cui spun în țară că vreau să mă întorc îmi zice: "Mă, tu nu ești normală la minte?! Stai acolo, du-te oriunde în lumea asta".

-Ce variante ați mai fi avut de a pleca? Emirate?
-Habar n-am. Nu m-am gândit niciodată. Mai sunt în Europa, parcă San Marino.

-Dar San Marino e un stat foarte mic. Nu era mult spațiu.
-Nu, dar nu am de ce să plec. Am venit în vacanță, de ce să plec?

"Am stat doar două săptămâni, adunate, la ocean"

-Conduceți?
-Da. Am o mașină (arată spre stradă, unde trece o mașină de producție japoneză) ca asta. Nu, asta e Hyundai. Am o Toyota mică.

-Să nu atrageți atenția.
-Mi-⁠au zis și prietenii, dar cine să te recunoască, domnule, aici?
(discuția e întreruptă de trecerea unor liceeni dintr-o trupă de dansuri latino, îmbrăcați în costume roșii cu paiete) Oare unde s-⁠or duce? Ei sunt veseli tot timpul.

-Spuneți că nu aveți o viață de invidiat.
-Nu. Mă amuz ce își închipuie românii care au o problemă cu mine cât de bine îmi e mie aici. Pentru că depinde cum te simți. Eu eram mai activă, mai implicată și mă simțeam mai în elementul meu când am fost arestată. În fiecare zi, mă uitam, scriam pe Facebook, aveam planuri, făceam acțiuni.

-Cât ați stat la ocean de când ați venit?
-Cred că două săptămâni dacă adun zilele. Îmi mai veneau prieteni. Și acum sunt aici. Au fost, au plecat săptămâna trecută, unii se întorc. Am mai stat și eu cu ei, dacă veneau, trebuie să-i duci. Tot timpul. Vreau să fiu o gazdă bună. Toți care au venit, dar toți, spun că s-ar muta aici.

-Și nu-⁠i întrebați de ce?
-Că nu e nebunia de acasă, că e liniște. Dar și aici oamenii au probleme.

"Alina Bica are afacere"

-Mă gândesc că petreceți mult timp cu Alina Bica.
-Nu. Ea cu ale ei. Are o afacere, ce face ea. Treburile ei. Ea spune că nu se mai întoarce, dar nu știu ce să zic. Totuși, e țara ta. Mi-e greu să cred că nu mai vrei să o vezi. Familie, prieteni. Bine, ea s-a și pregătit.

-V-⁠a ajutat să vă adaptați aici?
-Nu. Ea a venit prima aici. Ne-⁠am făcut treburile în paralel.

-Ce vă lipsește cel mai tare din țară?
-Orice. Viața mea. Nici acasă nu mai făceam mare lucru. Mă întreabă lumea: "Mă, acasă ce făceai?". Nu știu, stăteam la mine acasă. În afară de procese, nu aveam mare lucru de făcut. Mai mergeam la birou. Eram la mine acasă, era viața mea.

"Televiziunea costaricană mi-a spus că le-a venit un material despre mine pe linia serviciilor secrete din România"

-Am citit pe Facebook o postare în vorbeați despre Securitate și despre o potențială folosire a unei neurotoxine împotriva dumneavoastră. Vă e teamă?
-De ce să-mi fie teamă? Nu mi-e teamă. Dar am mers imediat la cei de la televiziunea de aici după ce au dat un material foarte bine documentat. Cu secvențe din știrile din România, de la momentul arestării. Deci un material foarte bine documentat cum nu se putea face de aici. M-am dus la ei și mi-au zis: "Da, au venit materialele din România pe linia serviciilor secrete!".

-Așa v-⁠au spus cei de la televiziunea costaricană?
-Da. Ok. Ei (se referă la servicii) au încercat să mă blocheze pe mine, dar era prea târziu. Ei nu au știut că am deja statut provizoriu de refugiat. Apoi, a fost articol în ziare. De la materialul ăla, foarte multă lume mă recunoaște. Sunt oameni care citesc, respectabili. Aici, la Starbucks, mă știe toată lumea. A mai fost un material în cel mai mare ziar al lor, cu niște poze din alea. Ăia citau Rise Project.

-V-⁠ați pierdut încrederea în cineva în ultimii ani?
-Nu. Am știut. Am înțeles cum stau lucrurile. Am înțeles că este un război pe care unii îl duc așa cum îl duc. Au pârghiile, au forță, au putere. Mă refer la Coldea, la tot sistemul, Dumbravă, tot sistemul din în spatele lui. Războiul politic se poartă și în altă parte cu justiția. Uitați-vă ce i se întâmplă lui Trump, lui Sarkozy. I s-a întâmplat și lui Helmuth Kohl și a condus 30 de ani. Nu e doar în România. Peste tot, la nivelul ăsta se folosesc și armele cele mai murdare. În România este o problemă că s-a generalizat și că este un război al unui sistem condus de generali de servicii secrete care au pus mâna pe putere folosind justiția. Atacă mediul economic, atacă presă, atacă tot.

"Aș fi fost un președinte extraordinar"

-Credeți că ați făcut ce trebuia pentru România?
-Da. Cred că am făcut mai mult decât au făcut 99% dintre politicieni. Oameni care se pretind inteligenți, care se pretind școliți, informați, văd că habar n-au ce se întâmplă. Habar n-au ce am făcut eu. Cred că am făcut mult față de ce poate să facă un politician. Am avut altă abordare.

-Dar…
-Eu sunt mândră de mine. Chiar cred că aș fi fost un președinte extraordinar. Nu ajungea România în situația de azi. Eu am venit cu ideea să schimbăm. Bun, cât poți să schimbi? Totul are o limită. Mă uit la comentarii și simt o lipsă de apreciere.

-Sunteți supărată.
-Îmi dau seama că mulți oameni nu înțeleg nimic, se lasă manipulați. Aaa, dacă i-a plătit cineva, pot să înțeleg. Dar dacă s-au dus din convingere și nici nu știu de ce sunt în stradă, atunci nu am niciun pic de considerație!

-Ce ați greșit?
-Am zis că o schimbăm noi tot. O să aducem oameni noi. Mi-am dat seama că nu să facem nimic așa. Tot cu bani pentru campanie de la oameni de afaceri se face, că doar nu îi aduci tu.

-…(e de neoprit)
-Când un politician e sponsorizat de un om de afaceri, se crează obligații. Da, schimbăm legea. Dați, domnule, bani de la stat! N-am nimic împotrivă. La mine n-a fost cazul. Aveam suficient de la Dorin, de la… Nu a fost cazul. Uitați-vă la acuzațiile mele. Toate sunt pentru panourile din campania 300 de parlamentari. Pe bune?! (se enervează vizibil cu fiecare secundă) Cum, puii mei, erați voi informați să votați pentru 300 de parlamentari dacă nu puneau niște proști panourile? Cum putea să-și facă Traian Băsescu campanie dacă nu veneau unii să-i finanțeze campania? Dar culmea mă contestă fix ăia, nu mă contestă PSD-ul.

E supărată pe postaci

-V-⁠ați aprins foarte tare.
-Asta e părerea mea că ăștia nu pricep nimic din țară.

-Sunteți foarte dură.
-Ei n-au habar ce am făcut eu ca ministru. Văd că dau comentarii, bine, ăștia sunt postaci.

-Vă afectează comentariile?
-După atâția ani?!

-Atâta vreme cât le remarcați și le comentați vă afectează…
-Da, bine, mai citesc unele. Două-trei. Îi văd pe ăștia cu haștag rezist care comentează pe Facebookul președintelui. Presupun că sunt susținătorii. Bine, mulți sunt conturi false că îi mai demasc. Intri pe cont și vezi. "Cât rău a făcut Udrea?". Ia, zi, cât rău a făcut Udrea? Nu știm, dar dacă așa se zice așa zicem și noi.

-V-ați imaginat vreodată născând în închisoare? V-ați întrebat: "Ce aș face eu dacă nasc în închisoare?"
-Uitați, m-am gândit că asta poate să fie. Eu nu mi-am programat în viața mea un copil. Nu. Viața mea a fost în legătură cu cariera, în legătură cu ceea ce cred eu că am de făcut lucruri pentru țara aia și poporul ăla. Teoria mea este că acea țară a ajuns așa pentru că nu a avut liderii potriviți. Nu în ultimii 30 de ani, mă refer aici la ultima 100 de ani.

-Niciunul?
-Cu excepția lui Traian Băsescu care ar fi putut face enorm. Enorm. La cât de puternic e, la cât de pregătit este, dacă ar fi fost capabil de negociere. Adică, nu poți să fii numai într-o luptă, mai ales în politică. Nu faci nimic. Te lupți cu guvernul. Și?! Cu ce rămâne țara? Țara are nevoie de drumuri. De asta a spus odată, cred în 2010, că "Elena Udrea este cel mai bun produs politic al partidului și în plus, față de mine, are capacitate de negociere". Nu poți să o ții numai într-un război că nu ai mandat o viață, nu ești dictator. Ai legi pe care să le respecți. Hai să facem un pact. Pentru a avea autostrăzi, pentru a face lucruri.

-Nu vi se pare paradoxal că România are mai puține autostrăzi decât Costa Rica, ca număr?
-N-are. Aia spre Jaco. Și pe aici. Stau prost la infrastructură. Dar știți ce au făcut? Uitați, acest stadion este făcut de chinezi (se uită la impunătorul Stadionul Național, aflat peste drum de cafenea). Au venit și au făcut cadou stadionul. Au zis că fac stadionul cadou și fac autostrăzile pe bani. Și politicienii au zis nu. Nu vă putem da garanții guvernamentale. Și chinezii au zis: "Bine, stați fără".

-Și au făcut stadionul cadou?
-Da. Mi-⁠au povestit ei.

-Într-o lume cinică precum e mediul de business, credeți că face un cadou cineva, pur și simplu?
-Pentru ei nu e mare lucru să facă. Ei urmau să facă drumurile.

-Acesta e stadion de multe milioane. Bine, probabil nu 240 de milioane ca al nostru, dar…
-11 milioane.

-Cât?!
-11.

-Nu cred. A costat mai mult cel de la Ploiești.
-Au construit chinezii cu materialele lor. Ce facem noi cu 10 milioane, ăștia fac cu unul. Noi nu am putut. Eu am aceste discuții și mă enervez. Mai nou când mă enervez vorbesc urât și înjur pe toată lumea. Deci am discuția asta inclusiv cu iubitul meu care este «haștag Rezist». I-am zis: "Mă, nu înțelegeți nimic!". (n. red: prețul stadionului este de 110 milioane de euro).

-Aveți dispute pe tema asta?
-El începe: "Clasa politică nu a fost în stare să facă nimic. Ați fost la putere și nu ați fost în stare să faceți autostrăzi". Că de ce nu am lăsat chinezii să facă? I-am zis: "Băi, ca să înțelegi! În Europa nu poți să faci tu cu chinezii! Ăia îți dau bani europeni și ăia vor ca firmele lor să câștige. Și vrea Barosso (n.red. - Jose Manuel Barroso) să-i câștige firma lui din Portugalia. Și vrea nu știu cine, Hahn (n.red. - comisarul european Johannes Hahn), să câștige. Nu faci tu cu banii europenilor, să te duci să aduci chinezii. Și nouă ne-au propus chinezii să le dăm garanții guvernamentale, dar nu poți să le dai. Îți interzicea Europa să faci asta.

-Pentru ce voiau?
-Pentru autostrăzi. Dar aici nu au o problemă. Aici nu sunt în Europa, puteam să o facă. Nu știu de ce s-au ferit politicienii să semneze cu ei.

-Corupția e foarte mare în Costa Rica…
-Considerată mare, dar haideți să vă dau un exemplu. Știți cazul fostului președinte (n.red. - Miguel Angel Rodriguez) care era ambasador la ONU? L-au luat de pe aeroport, un procuror general care voia să se remarce, l-au chemat să dea declarații într-un dosar, nu cu Microsoft, cu o companie de telefonie mobilă străină, l-au arestat pe aeroport cu tot circul că ar fi luat 4 milioane de dolari șpagă. L-au ținut un an de zile în pușcărie, apoi l-au achitat. Acum a cerut 12 milioane de euro despăgubiri și le va primi. Diferența e că procurorul ăla nu a ajuns vedetă, societatea l-a rejectat. Oamenii s-au bucurat, e corupția mare, că asta e marea frustrare a cetățenilor.

-Nu intervine nimeni aici în justiție?
-E o justiție care a judecat corect, l-au găsit nevinovat. Și-a pierdut funcția de ambasador la ONU, prestigiul. În schimb, procurorul a ajuns un avocat de care nu a auzit nimeni.

-Cazul cu cimentul chinezesc îl știți? Cu împrumutul de la Banca Costa Rica și cu politicieni și judecători corupți?
-Sigur că da. Președintele băncii e și acum arestat, judecătorul a scăpat, nu l-au mai arestat. E un judecător șmecher. Lumea aici înțelege lucrurile astea. Sunt oameni cu care am ocazia să mă întâlnesc. Politicieni, oameni de afaceri.

"Nu am bani în Panama!"

-Știți ce voiam să vă întreb… În urmă cu aproape doi ani, într-o încercare de preluare dubioasă a clubului Dinamo, a apărut numele unui anume Sorinel Villy Oprea.
-Aaaa, Sorin, da.

-Numele lui a apărut în Panama Papers.
-Sorin, da. Nu știu.

-De aici legătura că aveți conturi în Panama.
-Astea sunt niște prostii. Da, vreau, Doamne, vreau! Vă rog eu frumos, găsiți-mi-i! Dar dați-mi-i! Vă dau jumătate din bani.

-Sunteți la doi pași de Panama.
-Mă duceam în Panama dacă aveam banii acolo, nu mergeam în Costa Rica.

"Războiul pe care-l duce Trump este exact războiul nostru"

-În Panama puteați fi extrădată.
-Da, în Panama, sunt legile americanilor. Ce făceai în Panama? Trebuia să iei în calcul și asta. Războiul pe care îl duce Trump este exact războiul nostru din România. Întorcându-mă la Sorinel. Sorin e un băiat de afaceri care a venit cu grupul de tineri după mine în politică. El nu făcea politică. Ne-am cunoscut pe aeroport, odată, suntem foarte buni prieteni. Mă întorceam de la Paris. El m-a recunoscut, mie îmi părea străin. Era genul de om de afaceri tânăr care nu știa dacă să rămână în țară sau nu. L-am convins să rămână în țară. După un an sau doi, a venit și s-a înscris în PMP.

-Numele lui chiar a apărut în documentele din Panama Papers.
-Nu știu. Cine știe? Nu l-⁠am întrebat niciodată.

-Și nu sunt banii dumneavoastră?
-Dacă aveam banii, îi puneam cu numele colegului de partid Sorin?

-V-⁠a trecut prin cap să apelați la o astfel de schemă offshore?
-Nu. Nici nu mă pricep. Nu știu cum arată un offshore.

-Sunt avocați pentru asta.
-Cum adică, îți dai banii pe mâna unora? Nu înțeleg cum funcționează un offshore. Iar astăzi un offshore e bun nu pentru a ascunde banii, ci pentru a nu te comenta presa când îți faci o afacere. Unii își fac offshore din cauza asta. Bine, tu pui banii într-o firmă în care tu nu ai niciun control? Sunt unii, avocați, care controlează?!

-Dar tu ești omul din spate.
-Așa, și dacă ăia sunt manevrați și-⁠ți iau banii, ce faci?!

-Apelați la niște avocați de încredere care au sute de clienți.
-Deci mă dau pe mâna lor și pe urmă cum fac? Cum verific eu banii?

-Aveți extrase de cont.
-Așa, și cum am acces la ei?

"Ar fi fost o problemă dacă Cocoș ducea 100 de milioane, nu 120.000 de euro în Dubai!"

-Sunt conturi în Elveția din care retrageți.
-Niciodată. Și îmi păre rău, nu știu dacă ar fi făcut la fel, dar eu i-am spus fostului soț: "Băi, frate, ascunzi ceva? Pune-ți banii la vedere!", că de aia l-au și prins cu…marea sumă. A dus banii în Dubai. 120.000 de euro că își făcuse un restaurant acolo. Pe bune?! Ar fi fost o problemă dacă ar fi dus 100 de milioane, nu? Totul a fost pe numele lui. Totul la vedere. Așa am fost și eu. Ce, am ceva de ascuns? Păi, tot ce au sechestrat ei sunt din 2005, 2006, ce legătură are cu 2010, 2011.

-Aveți conturi afară?
-Le doresc… Deci toți banii pe care îi am eu în conturi în țară sau în străinătate, nici un ban în plus, le doresc să-i aibă cei care vorbesc despre asta. Banii din conturile de afară. Dar toți banii lor să fie ăia, niciun leu în plus.

-E un blestem?
-Am auzit și eu, cu apartamentele de la Miami. Prostii! Am o prietenă, întradevăr, care a plecat în 2006 și a început o afacere imobiliară. Ultima dată când am fost la ea, cred că am fost acolo de 3-4 ori, s-a întâmplat în 2013, de Paște și ea își făcuse un business. Cumpăra apartamente vechi, le renova și după aia le băga la închiriat. A făcut, a luat bani, aflu acum că are 400 de apartamente. Mi se pare mult. Dar faptul că era prietena mea, sigur jumătate erau ale mele. Pe alea să le aveți voi! Deci astea sunt tâmpenii. Nu spun că nu mă intereseză banii, dar nu m-au interesat niciodată în politică. Eu am vrut să fiu președintele României. Bani aveam de la soțul. Aveam nevoie de bani de poșețele și de pantofiori? Aveam de la soțul.

-Pentru unii, banii nu sunt de ajuns.
-Păi dacă toți banii care mi-au trecut prin mână, pe care eu i-am recunoscut la aceste procese, banii care au ajuns la partid în campaniile în care m-am implicat eu… Dacă eu duceam banii ăia acasă, cum au zis colegii mei, păi eu nu aveam nevoie de nimic. Pentru mine, politica a fost totul. Politica e politică, partidul e partidul. Banii se duc la partid. Când venea campania, la noi în casă era scandal. Cocoș trebuia să producă bani. Nu exista că veneam acasă cu bani. Nu exista. Cum fac alții care s-au îmbogățit din politică.

-Erau și alți oameni de afaceri care veneau să vă sponsorizeze.
-Le-am și spus. Nu vreți să vi-i spun pe toți?. Gândiți-vă că eu sunt acuzată într-un dosar că a adus Buzăianu la partidul lui Radu Budeanu, nu știu suma exactă, a spus-o denunțătoarea. 3 milioane de euro, 500.000 de dolari și 300.000 de nu știu ce.

-E povestea Hidroelectrica.
-Da. Bun. Și am spus: "Da, așa este, banii ăștia au venit la partid!". Nu i-am văzut niciodată, că recunoaște și denunțătoarea că ea i-a primit, ea i-a cheltuit în campania lui Prigoană, în campania lui…Am zis: "Nu vreți să vă spun câți bani a adus Boagiu, câți bani a adus Silvian Ionescu, toți șefii de sectoare?!"

"Întrebați-le pe Sulfina Barbu și pe Anca Boagiu!"

-La cine vă referiți?
-Era Sulfina Barbu la mediu. Era Anca Boagiu. Întrebați-le! Ministerul Transporturilor, Dumnezeule, se compara cu ministerul pe care l-am condus eu? Ei făceau licitații directe. Noi împărțeam 3 lei la 50 de primării. Sau ăsta care a fost la casa de asigurări de sănătate, al lui Videanu. Organizația de București era o organizație puternică. Nu vreți să vă spun câți bani au adus oamenii ăia?

-Câți?
-Mulți de tot. Nu vreți să vă dau lista?, le zic. Vă spun, Doamne ferește! Nu zic că oamenii au furat banii. Și ei au primit de la oameni de afaceri, dar nu puteți să mă întrebați doar pe mine de unde au venit banii la partid. Dacă îi luam acasă și luam șosețele și pantofiori era una. Dar vă spune denunțătoarea că s-au cheltuit așa. Vă spun toți banii care au venit la partid, cine i-a adus, și haideți, judecați-ne pe toți! Nu doar pe Elena Udrea.

-De ce credeți că ați fi dumneavoastră o țintă?
-Pentru că e președinte (n.red. - Traian Băsescu), o dată. Pentru că m-am certat cu ei, a doua oară, foarte rău. Cu Coldea. Eu cred că dacă nu făceam denunțurile nu se întâmpla asta. Toată nebunia a pornit marți. Am făcut denunțurile vineri și luni au chemat din nou pe toată lumea din Gala Bute. Frate, m-ați anchetat trei ani! Nu ați găsit nimic. Acum, ați venit cu mascații. Și m-au acuzat. Probabil că dacă nu făceam denunțurile nu se ajungea aici.

-Știți secrete care v-ar ajuta ca monedă de negociere în anumite situații?
-Acum toată lumea vorbește. Ce secrete să mai ai? Și dacă spui că l-ai văzut pe Coldea cu, nu știu, omora pe cineva. Ce secret mai poate fi atât de important?

-Pot fi anumite momente de negocieri.
-Asta toată lumea vorbește.

Ce făcea dacă ieșea președinte

-Sincer, m-am gândit că ați vorbit cu senatorul costarican Dolănescu să negocieze în țară cu președintele Iohannis exact în zilele în care era așteptat verdictul…
-Iertați-mi aroganța, dar sunt Elena Udrea! Adică îl trimiteam pe Dolănescu să negocieze pentru mine? Nu puteam să rog pe altcineva să negocieze cu Iohannis?!

-Ce ați fi făcut dacă ieșeați președinte?
-Vă dau un exemplu cu aceste licitații. Nu se poate, nu am făcut nimic cu ele. Pierdem banii. Nu construiește nimeni nimic, ce a câștigat România în 30 de ani? Nimic. Iar acum ne blocăm că unii îi contestă pe alții care îi contestă pe alții. Până se contestă, trec trei ani, patru ani, cinci. Se închide ciclul financiar, am pierdut banii. Este nepermisă o astfel de situație! Este nevoie de niște legi mai restrictive, mai stricte, cineva să-și asume. "Dați-mi cinci ani, eu vin cu programul ăsta. Fac autostrăzi, fac școli, fac spitale, fac aia, aia. Vă fac salariul minim atât. Peste cinci ani de zile mă întrebați și dacă nu am făcut asta, ce poate fi mai rău decât acum?".

-E un mers pe sârmă ce spuneți acum.
-Aia e. Că e complicat. Dar îți trebuie în primul rând un om de bună credință care să fie în stare să facă ceva și, doi, trebuie să ai încredere că ai o justiție corectă și un sistem corect. Că altfel, nu apuci cinci ani. Te execută în timpul mandatului.

-Ați încercat vreodată să influențați justiția?
-Nu. Nici nu aveam cum. Nu cunosc pe nimeni. Nu cunosc niciun procuror în afară de Alina Bica pe care am cunoscut-o când era secretar de stat. Nu cunosc niciun procuror, niciun judecător. Bine, cunosc o judecătoare ieșită la pensie (se întrerupe și se uită pe stradă. "Cred că am văzut un S. Nu prea am văzut aici". Se referă la Mercedes S Klasse, o mașină al cărei model 2018 costă începând cu 90.000 de dolari). Ce spuneam?

-Vorbeam despre judecători.
-Aaa. Mai cunosc niște judecătoare, săracele, ieșite la pensie de când eram avocat. În rest, nu cunosc pe nimeni.

-Chiar dacă nu cunoașteți personal, puteți fi la un telefon distanță de cineva.
-Dacă eu vă spun că nu cunosc pe nimeni… Nu mă interesează, nu am avut de ce. Asta îmi spunea procuroarea Moraru, dacă am intervenit. I-am zis: "Doamna procuror, la cine să intervin? Dacă nu știu pe nimeni". Că poate am intervenit pentru cineva prin președinte. Serios? Păi, dacă era, președintele intervenea în primul rând pentru mine. Nu am intervenit niciodată!

"România nu poate fi condusă sau cu greu poate fi condusă cu democrație. E o țară grea"

-…
-V-am zis, eu am venit aici, în Costa Rica, pentru că mulți conducători persecutați în țările lor au vemit aici și apoi s-au întors să-și conducă țările.

-Nu toți s-⁠au întors.
-Nu, dar mulți!

-Sunt mulți care au avut soarta dictatorului din Toamna Patriarhului. Știți cartea?
-Aseară vorbeam cu cineva despre o carte a lui Marin Preda pe care am citit-o de la cap la coadă. Și nu-mi aduceam aminte de numele cărții. Așa și cu Toamna Patriarhului, am citit-o, dar nu mai rețin despre ce e vorba.

-Este povestea dictatorului absolut, singur în exil în Caraibe până la finalul vieții.
-Deci era dictator, da. Deci, România nu poate fi condusă sau cu greu poate fi condusă cu democrație. Cu greu. E o țară grea.

Ironia destinului: și-a plătit postaci din bani publici!

Conform rechizitoriului DNA și sentinței din prina instanță, printre cheltuielile făcute de Elena Udrea cu bani publici se numără și postacii de pe net.

Ea avea o echipă de 18 postaci, care lucrau în două ture la sediul PD-L București.

Aceștia erau plătiți din banii scoși pe contracte supraevaluate din Ministerul Dezvoltării.
Ironia destinului face ca, acum, Elena Udrea să se plângă, la rîndu-i, de comentariile critice, invocându-i pe "postacii plătiți".

Pe ce s-au cheltuit banii furați din ministerul Elenei Udrea?

La prima instanță, unde Udrea a primit 6 ani de închisoare, Înalta Curte a reținut că banii furați de la Ministerul Dezvoltării plăteau, printre, altele:

• 10.000 de euro pe lună la negru, postacii care o apărau pe net pe Elena Udrea și îi atacau pe jurnaliștii care scriau despre "Gala Bute" și despre alte subiecte.
• 3.000 de euro pe lună bani la negru salariul lui Cristi Călugăru, șeful postacilor și cel care semna textele "Echipei de Comunicare" în 2014, după reținerea Elenei Udrea de către DNA. Călugăru mai primea 5.000 de lei lunar de la PD-L București.
• 2.000 de euro bani la negru salariul lunar al lui Tudor Breazu, secretarul Elenei Udrea și cel care elimina știrile negative la adresa ministrului de la organizațiile media care acceptau acest lucru.
• 50.000 de euro către Felix Tătaru, la pungă, pentru campania electorală a PD-L București.
• 8.400 de euro concediul de trei zile al Elenei Udrea din Halkidiki, Grecia.
• 20.000 de euro materiale promoționale pentru Congresul PD-L București și servicii de monitorizare a presei.

 Citește și:

Prima parte a reportajului-interviu cu Elena Udrea în Costa Rica: “Netflix îmi dă un milion de dolari ca să facă un serial cu mine!”

Iarna Elenei Udrea și toamna Patriarhului Băsescu: prima instanță s-a pronunțat deja pe faptele din documentul prezentat de președinte ca atuul decisiv al lui Udrea!