8 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV INTERVIU LUCIAN BUTE: „Numele mi-a fost terfelit la «Gala Bute». Care a fost vina mea?” + „După meciul cu Froch, a început declinul carierei mele!” 

Acasă, la Galați, pe marginea Dunării, Lucian Bute a vorbit despre sportul pe care l-a slujit 25 de ani, despre controversele unei cariere extraordinare încheiată cu un palmares impresionant.

Articol de
luni, 17 iunie 09:00

Cuprins:
Bute: „Nu aș fi boxat niciodată la București, dacă știam ce scandal ieșea”
„Nu am rămas nici cu jumătate din banii care s-au vehiculat!”
„După meciul cu Froch, a început declinul carierei mele”
Cum a fost prins dopat + Ajutor pentru boxul românesc

Acum aproape două luni, la Montreal, Lucian Bute și-a anunțat retragerea din box. La 39 de ani, fostul campion mondial IBF nu mai boxase de mai bine de doi ani. A tot ezitat să ia această decizie grea, dar până la urmă a făcut-o. „Sănătatea mea și fericirea familiei mele sunt mai importante”, a spus el. 



Recent, a venite pentru câteva zile în România, în Pechea natală. Plecat de 16 ani în Canada, Lucian vine cât de des poate acasă. Să-și vadă părinții, surorile, nepoții. Deocamdată s-a stabilit în Canada. Nu știe pentru cât timp, dar „e spre binele copiilor mei”. Se simte împlinit după tot ceea ce a făcut în box. Nu are nici un regret, deși recunoaște că a făcut și greșeli. Le-ar repeta fără să se uite înapoi. Pentru că așa e viața de sportiv, cu urcușuri și coborâșuri. E mulțumit însă că lumea îl apreciază, că oamenii îl opresc pe stradă, și la Galați și la Montreal. 

bute diluisa

37 de partidea susținut la profesionism Lucian Bute. A câștigat 32, dintre care 25 înainte de limită

Pe faleza Dunării, un puști îi strigă tatălui său, arătându-l cu degetul. «Uite-l pe Lucian Bute!», strigă copilul de 13-14 ani tatălui său. Lucian se oprește, face o poză și îi pune băiețelului mâna în păr. Îl ciufulește prietenește. „Asta e cea mai mare satisfacție a mea. Am fost toată viața un tip popular. Cred că nu am trecut prin box ca gâsca prin apă!”. 

Lucian, ți-ai anunțat retragerea, dar ți-a trebuit ceva timp să te gândești să faci acest pas?
 M-am gândit, într-adevăr, și am analizat ce e de făcut. Sper să nu-mi treacă prin cap o reîntoarcere, dar nu am de ce. Am ajuns la concluzia că e mult mai importantă sănătatea, copiii, familia. Acum am doi copii, o fată și un băiat, sunt mici, mi-am propus să-mi petrec cât mai mult timp cu ei. Nu a fost deloc ușoară decizia, după 25 de ani de carieră. Au fost perioade foarte frumoase, glorioase să le spun. E greu să accepți că nu mai ești ce ai fost. Am fost campion mondial, cu 9 apărări de centură, plus alte trei meciuri de titlu mondial. Deodată însă observi că nu mai poți ține ritmul cu adversarii tăi, mai tineri. Am 39 de ani, 300 de meciuri la amatori, 15 ani la profesionism. Am observat că la antrenament nu mai aveam reacție, viteză, făceam sparring, vedeam că vine lovitura și eu întârziam în reacție. Au fost semnalele că trebuie să renunț.

Ce rămâne după 25 de ani de box?
Rămâne satisfacția personală că am realizat ceva în box. Medalie mondială la amatori, plus performanțele de la profesionism. Eu îmi doresc ca un român, pe viitor, să mă depășească. Românii m-au iubit, m-au apreciat, pentru ceea ce am făcut. Și în România și în Canada.

Te gândeai în 2003 că o să ai rezultatele astea?
Nu știam nimic, atunci când am plecat, despre boxul profesionist. Ceea ce mi-a dat speranță atunci, că pot face performanță, a fost momentul în care eu eram sparring partner pentru Eric Lucas, campion mondial WBC la acea vreme. Trebuia să se bată cu Markus Bayer în Germania. M-a luat pe mine ca partener de pregătire. Pur și simplu îi făceam față. Am auzit de la Eric când i-a zis lui Yvon Michelle, managerul meu: «Semnați cu copilul ăsta că o să fie campion mondial!». Nu aveam niciun meci la profesionism atunci! Mi-a încolțit în mintea mea speranța. Cu muncă, seriozitate, visam și eu să ajung ca el. 

Toată lumea a văzut perioada de glorie. Dar au fost și momente dificile? 
Au fost și astfel de momente. Dar am știut pentru ce m-am dus departe de casă, de cei dragi. Nu m-a interesat nimic altceva, decât să fac carieră. Am semnat un contract, nu mare, era strictul necesar ca să pot să trăiesc, să mă întrețin, mi-am închiriat un apartament lângă sală. Mergeam pe jos, nu aveam mașină. Mă antrenam de două ori pe zi. După al doilea meci a venit un jurnalist la mine și mă întreba în franceză. Mă uitam la antrenorul Stephan Larouche, ridicam din umeri. «Răspunde în locul meu, că eu nu știu să vorbesc!», îi spuneam. Mi-at dat seama ce aveam de făcut. M-am dus la școală, trebuia să învăț limba. Șase luni de zile, de la 6 la 10 seara, am fost la cursuri. Și am învățat să vorbesc franceză. Consider că a fost un atu. Ca să devii iubit, popular, trebuie să le vorbești oamenilor în limba lor. Să te cunoască mai bine. Să ai caracter, să nu vorbești prostii. Dumnezeu m-a ajutat. Eu am respectat pe toată lumea. Mi-am văzut de treaba mea. 

„Nu aș fi boxat niciodată la București, dacă aș fi știut ce scandal iese!”

lucian bute elena udrea mediafax

Care au fost cele mai grele momente din carieră? Pentru un boxer ce e cel mai greu?
Momentul meu cel mai greu, stând și gândindu-mă acum, a fost cel după declanșarea scandalului cu Gala Bute. M-a măcinat, m-am tot gândit, ce nevoie aeam eu de treaba asta? Dacă aș fi știut că iese nebunia care a ieșit, nu aș fi venit niciodată la București. Am venit cu inima deschisă, pentru români. Numele meu a fost terfelit. Când zici «Gala Bute» sunt eu, Lucian Bute, nu? Elena Udrea, Rudi Obreja au intrat la pușcărie din «Gala Bute». Gala s-a numit «Campion pentru România», nu «Gala Bute». Asta m-a deranjat. Dar încă o dată, cei care au organizat gala, cred că au avut intenții bune. Am avut șansa să vin în România. Sunt totuși lucruri care se bat cap în cap. Nu m-a întrebat nimeni niciodată nimic.

Nu ai fost chemat să dai decalarții la DNA?
Niciodată, niciun cuvânt! Eu am avut un contract strict, s-a respectat, am plătit taxe la fiscul românesc, mi s-a dat certificat fiscal. Am fost apoi în Canada și am declarat banii, că sunt nivele de impozitare diferite. La mine a fost totul deschis, banii prin transfer bancar. Îmi pare rău că au ajuns să sufere unele persoane, și mă refer aici și la Rudel, și la Elena Udrea.

Tu ai rupt atunci relațiile cu Rudel Obreja?
Nu am rupt relațiile din cauza asta. Au fost altele motivele. Dacă mâine mă văd cu el, aș avea o chestie de respect. Îl respect pentru ceea ce a făcut pentru mine, ceea ce a făcut pentru boxul românesc. Ceea ce nu s-a înțeles e faptul că orice promotor din America, din orice parte a lumii, face o gală ca să câștige ceva. Nu face nimeni ceva gratis. 

CV Lucian Bute

  • Născut pe 28 februarie 1980 la Pechea (Galați)
  • Medaliat cu bronz la CM 1999, de la Houston, la amatori
  • În 2003 a trecut la profesionism, semnând cu clubul canadian "Interbox"
  • Campion mondial IBF la supermijlocie, titlu cucerit prima dată în 2007
  • A mai luptat pentru titlul mondial WBC 

5 înfrângeria suferit Bute în cariera profesionistă, două prin knock-out. Toate au venit în ultima parte a carierei

„Nu am rămas nici cu jumătate din banii care s-au vehiculat!”

Lucian Bute a vorbit tranșant și despre banii câștigați în box, despre bursele încasate, dar a explicat și cum se împart banii în boxul profesionist.

„Pot să vă spun că am câștigat bănuți frumoși. Ceea ce nu știe lumea... Ai o bursă, dar de acolo trebuie să plătești tot stafful, de la nutriționist la manager. Apoi sunt impozitele la stat. În Canada e 38%. Să luăm 100 de lei, rămâi cu mai puțin de jumătate. Sunt bani mulți, dar mulțumesc lui Dumnezeu, am muncit pentru ei”, dezvăluie Bute. „Meciul cu cea mai mare bursă a fost cel cu Glen Johnson, de la Quebec. A fost pe Show Time. De acolo au venit banii. De altfel, în cariera mea, trei meciuri ale mele au fost transmise pe Show Time, alte trei pe HBO, apoi restul pe ESPN și ShowBox”, a completat Lucian. 

burse bute

„După meciul cu Froch, a început declinul carierei mele!” 

bute froch

Dezvăluiri în premieră făcute de Lucian Bute. La meciul cu Froch, primul său meci pierdut la profesionism, românul a luptat cu mâna «înghețată». „Psihologic am pierdut acea întâlnire. Capul meu nu era acolo, în sală”, spune fostul campion mondial.

Lucian Bute a avut un debut în forță în boxul profesionist. A adunat 30 de victorii consecutive până să vină prima înfrângere. Pe 19 pctombrie 2007, Lucian Bute devenea pentru prima dată campion mondial în versiunea International Boxing Federation (IBF), titlu pe care avea să și-l apere de 9 ori! Pe 26 mai 2012, românul suferea prima înfrângere, cu Carl Froch, și pierdea centura cu diamante. Avea să fie cel mai greu moment al carierei, unul care avea să-i schimbe destinul. Lucian vorbește concis despre tot. 

Vorbeai de momentele grele, dar cu slăbitul, să intri în categorie nu e greu?
Nu e greu. Îți asumi totul. Nu a fost niciun impediment pentru mine că trebuia să fac slăbire. Și am slăbit mult, toată viața am slăbit. Am făcut toate categoriile de la 45 de kilograme la 81. Și la amtori și la profesionism. Când boxam la 76 kg veneam în categorie de la 88. Slăbeam 10-12 kilograme. Nu era ușor.

Erau momente când nu mâncai absolut nimic?
Nu era situația să nu mănânci deloc, aveam nutriționist. Problema era mai mare cu apa. Te dezhidratai. Erau 35 de grade afară, și tu te pregăteai cu treningul pe tine. Intram în saună câteodată și nu mai curgea nimic. Nu mai era lichid în tine, practic. Aste-s greutățile dacă vrei să faci performanță.

Îți aduci aminte de primul meci, Lucian?
Normal! Îl văd și acum. Îmi aduc aminte că la primul meci în care eu am fost Main Event, au fost 1.200 de spectatori în sală. La meciul 10 la profesioniști. Apoi au urmat 2.000 de oameni, 4.000. La meciul 19, cu Sakio Bika, am avut 15.000. Cu Andrade au fost 20.000, cu Pascal 22.000. M-au adoptat fanii.

Te considerau unul de-ai lor?
Și acum mă consideră unul de-ai lor. Bine, acum am și cetățenie canadiană, dar și când nu aveam, eram al lor. Consider că am avut o carieră de succes.

Un singur meci, disputa pe care o consideri tu cea mai bună din carieră!
Au fost mai multe, dar cel care mi-a rămas, e revanșa cu Andrade, knock-outul din repriza a patra. Veneam după primul meci în care am fost numărat în ultima repriză.

Au fost atunci voci că arbitrul de ring te-a numărat prea ușor, că astfel te-a ajutat!
Așa e, de asta meciul revanșă mi l-am dorit, mă mânca... În al doilea meci le-am demonstrat tuturor că a fost o întâmplare. Câștigasem clar disputa și a venit o lovitură norocoasă. 
A fost o tactică a ta să boxezi economicos, să nu te duci peste adversari?
A fost stilul meu de box, nu m-a îndemnat nimeni. E o chestie de timing, plasare, boxul nu e un automatism. 

Pregătire în adidași cu două numere mai mari

Îmi spuneai acum câțiva ani că nu trebuia să accepți să mergi la Nottingham să boxezi cu Froch!
Da, acum dacă stau să mă gândesc... Dacă eu aș fi fost sută la sută sănătos, nu ar fi fost nicio problemă. Nu pot să spun că l-aș fi bătut, dar sută la sută nu s-ar fi terminat cum s-a terminat! Am mai spus-o în cercuri restrânse, nu vreau să fie ca o scuză, ți-a rupt ăla capul și tu acum cauți să spui una și alta. M-a bătut, jos pălăria! Aveam mâna stângă fracturată. Nici nu puteam să lovesc cu stânga! Făceam fizioterapie, luam antiinflamatoare. Stephane Larouche știa. Era perioadă grea de antrenament, ezitam să lovesc cu stânga.

Nu ai refuzat meciul ca să nu zică lumea că ți-e frică?
A fost orgoliul meu de sportiv, am stat cu capul sus. Frică nu mi-a fost de nimeni! Și a mai fost o chestie, tot legată de sănătate. 

Ce?
Cu trei săptămâni înainte de meci, eram în Florida, pregăteam meciul. Mi-am cumpărat ghete noi. Am făcut antrenament, mi s-a frecat degetul mare și mi s-a infenctat. Am făcut bășică, Degetul mare era copt, era cât pumnul. Nu puteam să mai bag piciorul în gheată. Făceam antrenament în adidași cu două numere mai mari! Am fost la doctor, m-a tăiat, am făcut incizie. Aș fi avut toate argumentele să amân meciul. El nu vrusese să vină la Montreal, m-am dus eu. Ajunsesem în Anglia și tot în adidași făceam antrenamente. Până în ultima clipă am stat pe antibiotice, mâna nu era bine... În seara meciului, nu am mai spus-o niciodată, a venid doctorul de la Montreal și mi-a făcut injecție în mână, mi-a înghețat-o! A fost prima dată în viață. Nu simți nimic, dădeai în beton și nu știai, nu simțeai.

Și după meci cum a fost, te-a durut?
Nu am lovit cu ea foarte mult să o agravez! Am avut doar câteva lovituri. Făceam la palmare, nu aveam niciun control. Psihologic m-a dărâmat acest lucru. Am intrat în ring cu capul doar la mână, nu eram acolo. Psihologic nu eram acolo. Froch era acasă, cu 10.000 de oameni în spate. Așa a fost să fie. 

Ți-ai dorit revanșa cu el?
Nu. Aveam clauză în contract, dar lucrurile nu au mai mers așa cum am vrut. Nu am mai fost același boxer după disputa cu Froch. Partea bună a lucrurilor acolo s-au terminat. Eu sunt realist. Până acolo a fost urcușul, a mai fost un moment de stagnare, dar nu am mai avut niciun moment de urcare. De atunci mi-am jurat că nu o să mai urc în ring accidentat. Mi-am învățat lecția. 

„Larouche a fost un antrenor bun!”

S-a tot vorbit după acel meci că Larouche a greșit tactica. S-a spus că e un antrenor slab! Care e părerea ta?
Nu, Stephan e un antrenor foarte bun. Până în acel moment el m-a crescut, cu el am ajuns campion mondial. Și Doroftei înainte, și Eric Lucas, nu poți să spui că e o întâmplare. 

Ai rămas în relații bune cu Stephane Larouche?
Da, foarte bune, chiar dacă am renunțat la el, la un moment-dat, pe considerentul că făcând o schimbare, poate mă resuscitez, vin cu ceva nou. După 12 ani împreună, am încercat ceva. Am avut tentativa aia cu James de Gale, când am boxat la Montreal. Nu am pierdut meciul ăla. Am încercat. Eu sunt foarte satisfăcut de ceea ce am realizat la profesionism. La galele mele veneau mulți spectatori. Ajunsesem ca jumătate din spectatori să fie femei, iubeau fetele boxul. Și cred că au venit pentru Lucian Bute. 

Devenise ceva obișnuit ca românii să se trezească la 5 dimineața să urmărească meciurile tale. Au fost și meciuri netelevizate și știu că erai foarte nefericit atunci!
Așa este. Îmi doream ca să mă vadă românii mei. Dar nu aveam ce să fac. Erau niște costuri pe care televiziunile trebuiau să le plătească. Fiecare își făcea socotelile sale. Președintele Băsescu m-a sunat de câteva ori, am vorbit cu dânsul din vestiar. Lumea a urmărit meciurile mele, se uitau oamenii pe internet.

A fost o perioadă în care ai fost considerat unul dintre sportivii reprezentativi ai României, alături de Hagi, Ilie Năstase, Simona Halep, Cristina Neagu. Cum ai văzut tu lucrurile?
Simona Halep și Cristina Neagu sunt încă în activitate, Hagi, Ilie Năstase și Nadia Comăneci sunt niște legende. Halep a venit la noi la Montreal, la Rogers Cup, a câștigat de două ori turneul. Am un respect deosebit pentru ea. În momentul de față e cel mai bun ambasador al României. A fost numărul unu mondial. Toată lumea o cunoaște. La popularitate e acolo lângă Hagi și Nadia. Eu nu mă compar cu ei. 

Cum a fost prins dopat?

Lucian Bute a fost descoperit pozitiv la disputa cu Badou Jack, de la Washington, penultimul meci al carierei. „A fost o altă poveste a carierei mele. Preparatorul fizic a făcut un program de alimentație, plus suplimente. În suplimentul pe care mi l-a dat, s-a descoperit că a fost contaminat cu ostarină. Dar nivelul a fost foarte jos. Era o substanță care te făcea să te recuperezi și să dormi mai bine. S-a demonstrat ulterior, cu avocați, că a fost o contaminare. A fost un lot de suplimente contaminat. Drept dovadă nu am fost suspendat, au fost șase luni în care nu am avut voie să boxez până s-a derulat ancheta”, a povestit Bute. 

Ajutor pentru boxul românesc

Cât a fost acasă, la Galați, Lucian Bute a asistat și la meciurile Campionatului European de juniori. „M-am întâlnit cu foarte mulți colegi, foști antrenori. Au venit la mine, m-au întrebat ce fac, m-au rugat să vin să ajut boxul românesc. Astea au fost însă numai vorbe, nu m-a contactat nimeni. Asta nu înseamnă că aș zice mâine, da. Aș putea să ajut boxul și de acolo. Dar dacă vrei să faci ceva, trebuie să fii aici zi de zi. Acum nu ar fi OK din partea mea, pentru familia mea, să vin să mă mut în România, nu e soluție în momentul de față. Poate pe viitor”, spune Lucian. În momentul de față el manageriază doi boxeri americani, care au tată român. „Mă ocup ca agent, de doi americani, din tată român și mamă poloneză. Frații Brediceanu. Sunt tinerei, sunt neînvinși, unul are palmares 16-0, altul 11-0, sunt copii. Sunt la Grup Yvon Michele. Nu știu dacă vor ajunge campioni mondiali, dar încerc să-i ajut”, a dezvăluit Bute. 

Și-a vândut casa din Florida

Pe perioada în care era campion mondial, Lucian Bute se pregătea foarte mult la Miami, în Florida. Tot atunci el și-a cumpărat o casă pe malul Oceanului. "Da, pe considerentul ca să nu mai plătesc chirie când mergeam în pregătire, că era foarte scump, am cumpărat o casă. Eu aveam o echipă, mergeam cu 6-7 oameni după mine. Trebuia să plătesc hotel. A fost mai bine să am o casă. Între timp am vândut-o, nu mai era rentabilă", a povestit Lucian. 

Pe soția mea Elena am cunoscut-o în România. Puteam să mă căsătoresc cu o canadiancă, dar tot româncele mi-au fost mai dragi. Suntem fericiți, avem doi copii sănătoși: Ema doi ani și trei luni, iar Eric Ștefan, care face imediat cinci luni.

Aș lua un boxer român în Canada, să-l cresc, să-l ajut să-mi calce pe urme. Dar e foarte greu dacă nu ai un nume. Am fost recent la lotul național, i-am vizitat, și erau opt băieți. Poate Andrei Arădoaie, sau Robert Jitaru de la Brăila. Le-am spus că ei trebuie să se pregătească, să ajungă la Olimpiadă. Apoi vorbim.

Am fost și am votat. Și în Canada merg de fiecare dată. Urmăresc de aproape tot ce se întâmplă în România. Sunt la curent și cu lumea sportului. Îmi place să fiu informat.

Nu mi-am propus niciodată să-mi apăr centura de nouă ori, dar așa s-a întâmplat. Când am ajuns în Canada, eram un copil din România pe care nu-l cunoștea nimeni. Acum sunt un om împlinit, lumea mă oprește pe stradă să mă felicite Lucian Bute

Comentarii (8 ) Adaugă comentariu

bigbolo  •  17 Iunie 2019, 20:37

Cati *** pot comenta pe gsp...

pma77  •  17 Iunie 2019, 14:46

Cred ca singurul roman care nu s-a lasat pacalit de Bute a fost Doroftei,cand ne spunea ca Bute nu este atat de valoros pe cat pare il injuram toti,pana la urma piticul a avut dreptate.

brancusi  •  17 Iunie 2019, 13:43

Faptul ca istoricul nostru pugilistic nu este vreunul glorios ne-a facut sa il hiperbolizam pe Bute si sa il botezam mare campion desi el nu a fost decat un boxer bun, indiscutabil si laudabil cu siguranta intre primii 10 ai categoriei,pentru care merita aprecierile noastre sincere.Suparator a fost ca s-a lasat prada tentatiei de a ne vinde multe gogosi,dar deh,goana asta dupa bani si faima este boala grea.Raman totodata convins ca daca avea parte de un staff cu adevarat profesionist,alta ar fi fost traiectoria sa.

Vezi toate comentariile (8)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase