EXCLUSIV Interviu emoționant cu singura junioară română de la Roland Garros: "Dacă știam câtă durere e în tenis, nu m-aș mai fi apucat"

Andreea Prisăcariu (18 ani) a fost singura jucătoare din România prezentă pe tabloul principal al turneului de junioare de la Roland Garros. Eliminată în turul II la Paris, tripla campioană națională s-a confruntat cu numeroase critici pe rețelele de socializare, cărora a ales să le răspundă printr-un mesaj manifest.

GSP.ro a stat de vorbă cu Andreea, iar aceasta s-a destăinuit într-un interviu emoționant, în care a povestit cât de aproape a fost să renunțe la tenis, ce dificultăți întâmpină în circuit și ce planuri impresionante și-a făcut pentru perioada următoare. 

Andreea, povestește-mi puțin despre evenimentele petrecute după eliminarea de la Roland Garros. Ai fost criticată pe rețelele de socializare, dar s-a ajuns și la injurii sau amenințări?

Nu pot spune că am primit multe critici pe rețelele de socializare. Și sigur nu amenințări sau injurii. Și nu neapărat după Roland Garros. Am scris despre asta după Roland Garros pentru că atunci s-a umplut paharul. Chestiunile sunt mai vechi, cam de prin 2014-2015, de când am devenit prima oară campioană națională. Fără să vrei auzi discuții pe teren, în vestiar sau la unele persoane binevoitoare: «Cum să te bată aia? Nu vezi că abia se mișcă? Nu vezi cât de mare e? E grasă, e tatuată.». Așa vorbesc unele colege, jucătoare, antrenorii, părinții sau prietenele lor. Ironic, ele nu sunt dintre jucătoarele cele mai bune. Așa-i la fete... bârfă fără limite! De asta am mai mulți prieteni băieți. La băieți e altfel, sunt mai uniți, mai fair-play. Fetele mai bune decât mine își văd de treaba lor, pe când celelalte n-au ce face efectiv.

Cum vrei să le răspunzi contestatarilor tăi?

Nu am de ce să le răspund. De ce m-aș coborî la nivelul lor? Eu sunt deschisă pe rețelele de socializare. Scriu ce simt, n-am de ce să mă ascund. Cred că mesajul acela le e de ajuns, l-am scris cu gândul să le creez un declic.

3 titluri naționale
a câștigat Andreea până acum

"La Roland Garros e o atmosferă unică, o stare de spirit incredibilă"

Cum a fost la Roland Garros? A fost puțin surprinzătoare înfrângerea ta din turul doi.
Atmosfera a fost unică. Îți dă o stare de spirit incredibilă. Vrei să muncești tot timpul, să stai cât mai mult pe teren. Eu pur și simplu am iubit zgura aceea. Se simțea altfel, se simțea ce trebuie. Aveam și aceleași vestiare ca cei mari. Îi vezi peste tot, la antrenamente, în sala de fitness, la masă, oriunde. Ai cum să-i admiri de aproape, să înveți de la ei. Am pierdut în turul II și cea care m-a bătut a fost numărul 7 mondial la junioare și 407 WTA. Nu este o scuză, puteam să joc mult mai bine.

Ce planuri ai în perioada următoare? Mergi si la Wimbledon? Ce turnee urmează să joci?

Da, merg la Wimbledon, dar înainte am un turneu pregătitor la Roehampton. Sigur va fi interesant. Nu am mai jucat niciodată pe iarbă, dar sper să mă acomodez repede. Pe 25 iunie merg la Curtea de Arges, la un turneu 15k. După, particip la Campionatul European Individual U18 și la Europenele pe echipe.

Ce obiectiv ți-ai stabilit pentru restul anului?
Să obțin rezultate cât mai bune la turneele despre care am vorbit și să intru în TOP 700 WTA.

1003
e locul pe care îl ocupă Andreea Prisăcariu în clasamentul WTA. În clasamentul junioarelor, cea mai bună clasare a fost locul 39

"Toate știm să dăm în minge, dar mentalul face diferența"

Care crezi că sunt principalele tale atuuri pe teren și care e lovitura ta favorită?
Pot spune că vad jocul, simt terenul și anticipez bine. Lovitura mea preferată e reverul în lung de linie, clar.

Ce ai vrea să îmbunătățești cel mai mult în jocul tău?
Pregătirea fizica si mentalul.

Cât de mult contează pentru tine mentalul în tenis și cum reușești să te încurajezi în momentele complicate?

De la nivelul acesta, doar mentalul face diferența pentru că toate știm să dăm în minge. Contează cine reușește să se gestioneze cel mai bine.

"Nu m-aș mai fi apucat de tenis dacă știam câtă durere e"

Dacă ai putea da timpul înapoi, te-ai mai apuca de tenis sau te-ai orienta către altceva?
Dacă aș fi știut dinainte câtă durere e în sportul ăsta, nu m-aș mai fi apucat. Dar, sincer, l-aș alege de un infinit de ori pentru a simți focul, pasiunea, competiția și mai ales cum tremură carnea pe tine de emoții sau de nervi. E o senzație genială, te simți viu!

Ce te-a făcut să spui că e multă durere în tenis?
Durere e atunci când ai set, 4-0, 30-0 și pierzi meciul. Durere e atunci când dai tot ce ai mai bun și tot nu e de ajuns. Și trebuie mai mult și mai mult și mai mult. Iar eu știu ce e durererea pentru că am avut zile când plângeam atât de mult încât nu mai aveam lacrimi. Te duci în vestiar, te speli pe față sau faci un duș și mai tragi o tură de boceală. Apoi te dai cu puțin fond de ten și ești ca nouă. Dar ei n-au habar că ești dărâmată...

Care e cel mai mare sacrificiu pe care tu sa familia ta l-ați făcut pentru cariera ta?
Ne-am mutat de la Iași la București. Simțeam că nu mai pot să cresc acolo, așa că am avut nevoie de o schimbare. Chiar dacă ne-am lăsat familia și prietenii în urmă, am avut puterea de a ne adapta în orice situație.

La un pas să-și încheie cariera

Ai avut momente până acum în care ai fost tentată să renunți la tenis? Dacă da, cum ai reușit să treci peste acele gânduri?

Da, am vrut de atâtea ori. La un moment dat, îmi dispăruse plăcerea. Începeam să mă trezesc dimineața îngrozită că aveam antrenament. Și asta m-a făcut să mă gândesc «Ce o să mă fac? Nu pot juca fără plăcere». Așa că am început să joc cu nervi. Mi-am zis «Dacă tot nu-mi mai place, măcar să le bat pe toate». Și am început să stau mai mult pe teren, să mă intereseze doar de mine, să nu mai pierd vremea, să stau mai mult de vorbă cu antrenorul și să găsesc ceva pentru care să lupt. Da, asta a fost cea mai importantă fază a mea. Am început să joc pentru bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, care m-a iubit necondiționat și nu l-am mai văzut când trebuia. Și acum, când nu mai e, îl văd peste tot. El a fost flacăra mea, el a fost omul care m-a salvat în toate modurile în care o persoană poate să fie salvată.

Cum e să fii mereu plecată de acasă și cum te simți când vezi că fete de vârsta ta își petrec timpul total diferit față de tine?
Îmi place să călătoresc. Sună ciudat, dar îmi place să nu fiu acasă. Adică asta e frumusețea sportului până la urmă, nu? Să te ducă în locuri minunate. N-am de ce să fiu invidioasă sau frustrată pe fetele care își petrec timpul în alt mod. Cluburi? Nu-i problemă, că am fost și eu și e timp de asta toată viața. Iubit? E greu să ai iubit, e adevărat, pentru ca cine te-ar putea aștepta acasă când tu pleci de colo-colo? Dar prefer să-mi petrec timpul cu tenismeni, plus că ei sunt cei mai frumosi, în opinia mea. La mall? Dacă un sportiv e bine organizat, are timp să meargă și la mall, nu-i problemă, dar care-i plăcerea să te «muți» în el? O dată la un anumit timp e de ajuns.

Vine România în sprijinul junioarelor sau te simți neglijată de propria țară?
Cel puțin în ultimii 2-3 ani, m-am simțit apreciată de Federația Română de Tenis. Fiind în lotul național, mi s-au oferit condiții de teren, sală, antrenament. Mi s-au dat și wild-card-uri la turneele ITF Pro organizate în țară. De asemenea, fiind și în lotul Olimpic de tineret, Comitelul Olimpic și Sportiv Român a jucat un rol decisiv în participarea mea la mai multe turnee importante.

Povestea din spatele tatuajului

Ce pasiuni off-court ai?
Sunt scriitoare de la 12 ani. Scriu despre absolut orice și oricine, am chiar și blog. Compun poezii, cântece și povești. Îmi place să cânt, doar ce-mi permite vocea, ador să citesc și iubesc să mă uit la filme și seriale. Nu prea se găsește film sau serial pe care să nu-l fi văzut. Mama zice că pot să fiu critic de film lejer, plus că îmi plac și filmele clasice, chiar și cele alb-negru.

Apropo de pasiuni, ce reprezintă tatuajul de pe brațul tău stâng?
Este lupul singuratic. E desenat în stiluri diferite. Jumătate este partea luminoasă și jumătate este partea întunecată a fiecărei persoane. Îmi voi mai face un lup când îmi voi găsi jumătatea. Da, știu, sunt o romantică incurabilă, dar e adevărul. Daca nu o să-mi găsesc alesul, o să rămână doar un lup singuratic.

Ce turneu de Mare Șlem ți-ai dori să câstigi? De ce?
Mi-aș dori să câștig Roland Garros pentru că sunt îndrăgostită de Paris și de acea zgură perfectă.

"Simona Halep trebuie admirată pentru totdeauna!"

Tenisul a devenit extrem de popular în România, a crescut foarte mult în ultimii ani. E Simona Halep o sursă de inspirație pentru voi, generația tânără?
Este o sursă de inspirație pentru că este o luptătoare. Și pentru tot ceea ce a făcut până acum și pentru ce o să mai facă trebuie admirată pentru totdeauna!

Cum ai trait victoria ei de la Roland Garros?
Am urmărit finala, bineînțeles. Mi s-a părut mai puternică decât oricând și știam că o să câștige. Se vedea pe fața ei că o să le dea clasă tuturor jucătoarelor.

Serena Williams sau Maria Sharapova?
Serena Williams, pentru că ea este genul de jucătoare feroce, care știe cum să fie și rea și fair-play, iar asta e important.

Rafa Nadal sau Roger Federer? 
Federer, el este tenisul în sine!

Cine e jucătoarea pe care o admiri cel mai mult în circuitul profesionist? E vreo jucătoare pe care o consideri model? Dar din circuitul masculin?
Serena Williams, din toate punctele de vedere! Nici n-am cuvinte să-mi exprim admirația pentru femeia aceasta. Este pur și simplu uimitoare. La băieți, va fi întotdeauna Federer. De ce? Pentru că el este viața!

Ai un citat motivațional favorit?
Da. «Don't disappoint yourself. Disappoint everyone, but don't ever disappoint yourself» (Niciodată nu te dezamăgi pe tine însuți. Dezamăgește pe oricine, dar niciodată pe tine).