EXCLUSIV Interviu cu Diana Mocanu, "campioana ascunsă": "După Sydney am cerut o pauză de un an, dar m-au obligat să merg mai departe! Iar eu eram sătulă de apă"

Dacă o întâlnești pe stradă pe Diana Mocanu, mai mult ca sigur nu o recunoști.  Puștoaica de 16 ani, tunsă băiețește și care a uimit o lume întreagă la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000, unde a cucerit două medalii de aur la înot, a păstrat din imaginea ei de atunci doar zâmbetul reținut.

 "Nu am mai vrut să vorbesc cu nimeni!"

Totuși, te-ai lăsat de sport la o vârstă fragedă. Aveai doar 18 ani!
Eram terminată fizic și psihic. După Sydney am cerut o pauză de un an, dar m-au obligat să merg mai departe. Iar eu eram sătulă de apă, nu mai puteam să privesc bazinul cu plăcere. Am mai tras de mine în 2001 apoi am spus "Stop și reset!" pentru că nu am mai avut nicio motivație. Am plecat acasă, am vrut să rămân aproape de părinți pentru că mulți ani am stat departe de ei, m-am plimbat prin țară, m-am relaxat, anii au trecut, am muncit, mi-am întemeiat o familie, m-am bucurat de maternitate. Și am rămas în natație. N-am fugit niciodată de nimeni.

Totuși ai stat retrasă. Nu ai mai dorit să vorbești cu jurnaliștii!
Pentru că s-au făcut multe speculații pe seama retragerii mele. Numai lucruri neadevărate și m-au durut toate aceste minciuni. De aceea am decis să nu mai spun nimic, să nu mai vorbesc cu nimeni și să nu mai răspund la telefoanele jurnaliștilor.

"În străinătate, părinții înstăriți își duc copiii la înot de performanță!"

Antrenezi în continuare la Brăila?
 Da. Mă bucur de înot, din păcate însă nu prea mai avem cu cine face performanță. Sunt mulți părinți care-și aduc copiii să învețe să înoate sau pentru agrement, dar cum încep să crească, renunță. Pentru părinți primează școala, încep meditațiile și, ușor, ușor, dispar de la bazin.

Nu se întrezăreşte nicio lumină la orizont?
După ce am început să organizăm concursuri, cu premii consistente, parcă simt că am intrat ușor pe o linie ascendentă. Poate că situația este atât de urâtă la Brăila din cauza bazinului, care e vechi și care nu arată prea atractiv. Sper că în alte orașe lucrurile stau mai bine. Eu aștept să se finalizeze construcția noului bazin.

Crezi că numai bazinul e de vină?
Nu. Părinții ar trebui să le insufle copiilor dragostea pentru sport și nu văd să se întâmple așa. Văd, în schimb, cum sunt lăsați să vadă toate tâmpeniile la televizor și încep să-și dorească să câștige bani ușor, nu prin muncă. Și observ că tot părinții aflați în sărăcie sunt cei care-și împing copiii spre sport pentru că văd în el un viitor mai bun. Afară e invers. Cei înstăriți își trimit la sport copiii!

Pentru că afară cei înstăriți își permit acest lucru. Acolo nu e nimic gratis în sportul de performanță!
Da. Acolo se crede că ce e gratis nu e și de calitate.

"Fetița mea va renunța la colac atunci când va dori ea"

Ai pomenit de maternitate. Ești mamă!
Da. Am o fetiță, Carina, de doi și trei luni. E un copil energic, sănătos, vioi, Și soțul meu e bine. Am o viață frumoasă.

Carina știe să înoate, nu-i așa?
Nu.

Nu??! Acum, când e la modă să-ți înveți copilul să înoate încă de bebeluș?!
Mi-am dorit lucrul ăsta, numai că la Brăila oferta e redusă. Și, recunosc, mi-a fost teamă de microbi.

Nu o duci cu tine la bazin?
Ba da. Și-mi place că mă recunoaște în fotografiile de la bazin. Spune "mami" și arată cu degetul. În vară am băgat-o în apă, dar numai cu colacul.

Și nu ai fost tentată să o înveți să înoate?
Atunci când ea va dori să renunțe la colac. Niciodată, dar niciodată!, nu o să iau colacul unui copil fără voia sa. Eu vreau să se bucure în apă, să-i placă apa! Am fost anul acesta în vacanță în Grecia și a stat în apă până la genunchi, fără colac și s-a jucat minunat. Dar nu am încercat să o duc mai departe doar pentru că voiam eu. O să aștept să facă pașii ăștia singură. Urlu în tăcere când văd părinți pe plajă care-și bagă cu forța copiii în apă și deși cei mici ajung să plângă isteric, părinții insistă și mai mult.

"Am avut antrenori duri, eu nu voi fi la fel"

Tu cum îi inițiezi pe cei mici la înot?
Mulți părinți mă întreabă ce metodă folosesc. Dacă lucrez în stilul vechi și dur. Eu nu am agreat niciodată agresivitatea, duritatea, oricare ar fi fost situația. Când vine copilul la bazin, îl las să facă cum vrea el. Dacă dorește să intre cu colacul sau cu pluta, dacă așa se simte el bine, așa îl las. Nu am pus niciun copil să învețe să înoate cu forța. Vreau să vină cu plăcere la curs, să înceapă să iubească apa. La un moment dat, renunță și la plută când îi vede pe alții că se poate și fără.

Ai lucrat mereu numai cu copii?
Da. Așa mi-am și dorit. Poate și pentru că eu nu m-am bucurat de copilăria mea. Am nevoie de gingășia lor. Mă hrănesc cu inocența și blândețea lor pentru că multă vreme nu am avut parte de așa ceva. Ba din contră! Ca sportivă am avut antrenori foarte duri, care m-au secat. Eu nu voi fi la fel.

Nu ești o antrenoare autoritară!
Este nevoie și de autoritate, dar nu aplicată oricum și oricând. Acum avem acces la cunoaștere, la educație în psihologia copilului. Nu există nicio scuză pentru un comportament agresiv, cu atât mai mult aplicat unui copil. Acesta e mesajul meu

"Urlu în tăcere când văd părinți pe plajă care-și bagă cu forța copiii în apă și deși cei mici ajung să plângă isteric, părinții insistă și mai mult" Diana Mocanu

CV Diana Mocanu

•  s-a născut pe 19 iulie 1984, la Brăila
• Jocurile Olimpice: Aur Sydney 2000 100m spate, Aur Sydney 2000 200m spate
• Campionate Mondiale: Aur Fukuoka 2001 200m spate, Argint Fukuoka 2001 100m spate
• Campionate Europene: Bronz Istanbul 1999 100m fluture, Argint Helsinki 2000 50m spate, Argint Helsinki 2000 100m spate, Argint Helsinki 2000 200m spate, Bronz Helsinki 2000 4x100m mixt