Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES
10 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV // Ianis Zicu: "Nu pot colabora cu Petrescu pentru că nu accept înjurături la adresa părinților" + ”M-am retras ca să n-ajung cu proteză”

Ianis Zicu, una dintre vedetele campionatului în ultimii 15 ani, s-a lăsat la 33 de ani din cauza problemelor medicale grave

Articol de Remus Răureanu, Victor Vrînceanu
Marti, 05 Iunie

DIN CUPRINS
Ce planuri are după retragere
Ce spune despre o colaboare cu Gigi Becali
Detalii despre bătaia cu Ousmane N'Doye

Ianis Zicu povestește că a fost aproape să nu mai poată merge din cauza fotbalului și dezvăluie episoade amuzante dintr-o carieră plină de evenimente.



Zicu era leneș. Și avea kilograme în plus. Și juca doar din talent. Supertalent! Păcat că n-a făcut mai mult, că nu a fost noul Hagi, cum era etichetat de mic! Impresiile despre cariera unui fotbalist nu sunt neapărat sprijinite pe realitate.

Genunchiul lui Ianis se mai ține într-un șurub, deci n-a fost tocmai un talent leneș. Din picior se simt tijele, în lateral, niște părți care știi că n-au cum să fie oase. Ar fi putut mai mult un golgeter din România și din Bulgaria, campion în ambele țări, internațional cumpărat de Inter Milano?

El crede că a făcut suficient în condițiile din realitate, poate nu în cele din imaginația microbiștilor care au impresia că tehnica e de ajuns. Doar kilogramele nu pot fi contestate. Și fără cântar, recunoaște slăbiciunea pentru dulciuri. Și discuția pentru interviu are loc într-o cofetărie. Înconjurat de zahăr mult, Zicu susține că o să devină antrenor și că ar fi el în stare să facă fotbalul să fie iar o plăcere.

- Ianis, care e planul după ce te-ai retras ca jucător?
- Plănuiesc să fiu antrenor. Fac cursuri și cred că sunt capabil să devin un antrenor foarte bun. Am evitat să preiau vreo funcție în vreun club, fiindcă e mai bine pentru mine să urmez un drum clar.

- Vei putea fi antrenor? Ai imaginea unui fost jucător greu de gestionat.
- Eram un pic mai emotiv, aveam nevoie de susținere din partea antrenorului, adică să fiu convins că beneficiez de încredere. Nu puteam să joc bine în momentele tensionate. Am fost crescut ca un copil alintat și în mediul fotbalistic experiența asta dăunează. Când eram mic, tot ce făceam era considerat OK și așteptam să fiu tratat și ca fotbalist la fel, să fiu lăudat pentru orice. Problema e că educația, felul cum crești, e greu de separat de experiența profesională.

- Au existat și tehnicieni cu care te-ai simțit bine?
- M-am înțeles cu Ioan Andone, un om cu un suflet foarte bun și cu simț pentru fotbaliști. Cu Răzvan Lucescu am mai avut o relație foarte bună. Contra a mai fost OK. La fel și Prandelli la Parma. Și în Bulgaria, și în Coreea de Sud am întâlnit tehnicieni buni, cu care am putut să comunic. Cam 80 la sută au fost antrenori potriviți în cariera mea.

Țălnar îl vedea fundaș!

- Cum ai ajuns de mic de la Farul la Dinamo?
- A fost un turneu "Piți Varga", pe terenul 2 de la Dinamo. Eu aveam 15 ani și jumătate. Am fost golgeterul turneului și după ultimul meci am primit un tricou de la Titi Frățilă. După jumătate de an au venit Frățilă și Ion Moldovan la mine acasă, în Constanța. M-au întrebat dacă vreau să trec la Dinamo și am zis că da. Farul mă chemase la echipa mare în cantonamentul de iarnă, dar am ales să plec la București. Am semnat cu Giovanni Becali și am mers la Dinamo.

- Țălnar te-a distribuit într-un rol greșit la început, nu?
- La echipa a doua. A fost un turneu la Câmpulung, pe zăpadă s-a jucat. Țălnar m-a întrebat "tu ce joci, copile?". Am zis "mijlocaș stânga". Dar în 4-3-3, cum jucam la Farul, mijlocaș stânga însemna extremă, atacant. Țălnar juca 3-5-2 și banda stângă din linia de cinci era Tâlvan, fundaș. De fapt, era un 5-3-2. Și m-a băgat pe 2-1 pentru Dinamo. Eu mă bazam pe tehnică, pe zăpadă eram zero. Am pierdut 2-3, adversarii au dat două goluri pe partea mea. Țălnar a zis după meci "luați-l pe copilul ăsta și duceți-l la Constanța, de unde a venit!". Nu vreau să reproduc acum cuvintele, că n-au sunat chiar așa, au fost mai dure.

- Ce ai făcut?
- M-am dus în cameră și am început să plâng. A trecut iarna și s-a topit zăpada. La un meci de la Oradea am dat o bară din foarfecă de la 20 de metri și seara, la masă, m-a întrebat Țălnar "Ce faci, Ianis?". "Ce să fac? Puțin supărat". "De ce?". "Păi oamenii ăia n-au plecat nici acum de pe stadion, încă mai aplaudă foarfeca aia".

12 rkx6658 ianis zicu
Fostul atacant va obţine în curând licenţa A și va putea fi secund în prima ligă FOTO Raed Krishan

"Italia nu e pentru români!"

- Statutul tău s-a schimbat în bine pe urmă.
- Da, lucrurile au intrat în normal, după câteva luni m-au promovat la echipa mare. M-a promovat Dinu și apoi a venit lotul de la Craiova, jumătate de echipă de acolo, și ne-au împrumutat pe cei tineri. Pe urmă s-a schimbat antrenorul iar, a venit Andone. Eu eram la Farul, Ando era la Sportul. Mi-a zis: "Vezi că eu o să fiu antrenorul lui Dinamo și o să te aduc înapoi, că-mi place mult de tine!". L-a retras pe Bărcăuan fundaș central din atacant ca să-mi facă mie loc. Jucam în față eu, Niculescu și Dănciulescu.

- Nu era mai bine să fi plecat de la Dinamo la un club intermediar, nu la Inter? Adică la un club mediu.
- Am mers la un club intermediar, că Inter m-a dat la Parma. A fost schimbul cu Adriano, Inter l-a cumpărat pe brazilian și ne-a dat la Parma pe mine și pe încă un jucător. Cred că era mai bine să fi mers în alt campionat. Italia nu e pentru jucătorii români, uitați-vă în urmă și veți vedea că foarte puțini români au reușit acolo. Mai bine s-au descurcat în Spania.

- De ce nu e Italia potrivită?
- Nu se potrivesc jucătorii români acolo. Acum se mai lucrează tactic și în România, în perioada în care am plecat eu nu se lucra aproape deloc. Jucătorii arătau niște calități doar din talentul lor și ajungeau în Italia, unde adaptarea era foarte grea. Acum și în Bangladesh poți să te documentezi, și tu ai acces la programe de antrenament dacă vrei. Nu ai ochiul de antrenor, dar să faci antrenamente ca profesioniștii e la îndemână, găsești programe foarte ușor.

- În 2007 te-ai accidentat la genunchi într-un meci cu Lazio, din preliminarii Champions League. Din cauza asta te-ai retras la 33 de ani?
- Au urmat doi ani foarte grei după accidentarea aia, ajunsesem să nu mai cred că puteam să joc fotbal. Am făcut patru operații și devenisem convins că lucrurile nu erau în regulă, mă gândeam că aveam să mă opresc mai curând decât mi-aș fi imaginat. Culmea, cifrele din CV-ul meu, adică golurile marcate, sunt mai bune după operații! Am marcat și la Timișoara, și la ȚSKA Sofia, și în Coreea.

- Care era problema? Erau dureri mari?
- Ca la oricare operație, dar psihic a fost foarte greu. Urmam un plan de recuperare, opt ore în fiecare zi, o rutină. Până la 23 de ani avusesem un program, pe urmă doi ani și jumătate s-a schimbat totul, în loc de antrenamente și meciuri, făceam tratament. Când mă gândesc acum mi se pare și mai grea perioada aia. M-am retras la 33 de ani fiindcă problema cu genunchiul a devenit și mai delicată în timp. Mi-era teamă pentru sănătatea mea. Cartilajul pe care l-am avut operat ultima dată se tocește în timp și riscam să ajung la alte operații, proteză. Nu mai merita nici financiar să continuu, nu mai aveam motivație. Poate aș mai fi jucat într-o echipă bună, care să paseze. Într-o formație care vrea 0-0 și caută doar să arunce mingea cât mai departe de poartă nu m-aș mai fi descurcat.

Doctorul lui Rednic nu i-a nimerit operația

- Asta înseamnă că n-ai fi fost potrivit la CFR Cluj?
- Cu Dan Petrescu? Păi, d-aia am și plecat de la Târgu Mureș când Petrescu a preluat echipa. Terminaserăm pe locul 2 și apoi a venit Dan. Am zis că nu mă pot încadra în stilul lui Petrescu, pentru că nu accept nici măcar o înjurătură la adresa părinților. Am plecat la Timișoara. A mai existat un moment când trebuia să ajung la Urziceni, de la Dinamo. Era contractul făcut, dar Bucșaru cu acționarii de la Dinamo nu s-au mai înțeles la detalii.

- Ai scăpat!
- Am scăpat, nu? Eu aveam niște calități pe care le puteam folosi în faza de atac, nicidecum în defensivă.  Am depus memoriu pentru că nu mă plătiseră opt-nouă luni de zile. Eu nu jucasem doi ani din vina sorții, nu din cauza mea. Dacă era după mine, aș fi jucat bine în primul an și aș fi plecat, cu gândul ăsta mă și întorsesem la Dinamo.

- Ai fost criticat la un moment dat de acționarii lui Dinamo, că nu ai justificat investiția. Ce se întâmplase?
- Era frustrant și pentru ei, cheltuiseră câteva milioane de euro cu mine, bani pe care-i considerau pierduți. Și chiar s-au pierdut, fiindcă am plecat la Timișoara liber de contract. Nu-mi plătiseră salariul, nu mi-au achitat nici operația și tratamentul. Eu am plătit 100.000 de euro. Dinamo a dat banii inițial, apoi mi i-a scăzut din salariu. Costurile înseamnă operații, recuperare în Germania și în Italia.

- De ce au fost mai multe operații?
- Prima dată m-a operat în Belgia un doctor pe care mi-l recomandase Mircea Rednic. Doctorul Hendricks. Eu nu m-am uitat la nea Mircea că nu merge foarte bine, că dacă aș fi observat, nu m-aș mai fi dus la doctorul lui. Am revenit după operație și Pițurcă mi-a zis "dacă joci din ianuarie până în mai, te iau la Euro 2008". Am riscat, am intrat mai devreme cu o lună și s-a rupt din nou ligamentul. M-am dus tot la Hendricks, mi-a curățat genunchiul, mi-a făcut el o nebunie pe acolo, dar tot nu mă simțeam bine. Următoarea operație am făcut-o la Martens, care i-a mai operat pe Van Basten, Șevcenko, Kaka.

- Cu el a fost în regulă?
- Când m-a văzut mi-a zis "dacă vrei să mai poți să mergi după 50 de ani, trebuie să te operez acum". "Din nou?". "Da". A doua zi eram pe masa de operație. Pe urmă mi-a dat un set de reguli: "Nu te mai antrenezi pe sintetic, nu mai joci în sală!". Am ținut cont de sfaturi la toate echipele la care am fost.

Ce sfat i-a dat Luțu

- Cât ai jucat în Coreea de Sud ce ți-a atras atenția?
- Ca infrastructură, coreenii sunt peste noi de zece ori, cred. Cel puțin de zece ori! Organizarea lor e fantastică, ce am întâlnit acolo mi-a arătat că se poate mai bine ca în Italia, de care eu fusesem impresionat. Condiții foarte bune, respect, termene de plată respectate. La Parma am prins colapsul Parmalat și eram plătiți la trei, patru luni. În Coreea, dacă era zi de salariu duminica, se plătea vineri. Nu au întârziat banii o secundă! Echipamentul cel mai bun, autocarul cel mai bun, terenurile cele mai bune! Cel mai înalt nivel posibil!

- Ca joc, care era nivelul?
- Pentru mine a fost foarte greu. Înainte să plec m-a sunat Luțu, care jucase acolo, mi-a zis "Băi Ianis, ai grijă! După ce-l driblezi pe primul, nu apare al doilea, e tot ăla pe care l-ai driblat! Se întoarce tot ăla și trebuie să-l mai driblezi o dată ca să ajungi la al doilea!". Așa era, veneau câte trei, patru! La Pohang mi-a fost greu de tot, făceam câte patru antrenamente pe zi. La 6 dimineața eram în picioare, eram terminat! Nu mai puteam! Aveam un antrenor coreean care era o legendă la ei și zicea "Pentru mine, străinii sunt tratați precum coreenii. Ați venit aici, respectați cultura și programul!". După șase luni i-am spus impresarului că nu mai pot să continuu cu antrenamente toată ziua.

- Dar ce se putea face în patru antrenamente zi de zi?
- La 6 dimineața aveam 30 de minute de alergare, pe urmă duș și masă. La 10 erau trei circuite de forță. La 3 era antrenament pe teren, cu mingea. Seara, facultativ.

- Înseamnă că la ultimul participa numai cine voia.
- Nu, facultativ în Coreea însemna să vină toată lumea. Cine lipsea era băgat în ședință a doua zi. Facultativ era sinonim pentru obligatoriu. Impresarul mi-a spus "E un antrenor la o altă echipă care te admiră, te știe și din Europa. Zice că atunci când el are o idee de continuare când se uită la un meci, tu continui exact cum își imaginează el". "Bine, merg la echipa aia, dar să nu fie programul ca aici!". "Nu, te lasă să faci ce vrei tu, un antrenament pe zi, știe că tu vii din alt mediu. Iar la meciuri vor fi regulile ca în Anglia, vii de acasă la stadion, fără cantonament". Eu i-am spus că și în România e așa, nu numai în Anglia, dar de unde, că în România stăteam și câte două zile în cantonament.

 

"Am avut discuții cu Hagi în 2014 și în 2015 și i-am spus că sunt bucuros că mă dorește, dar sunt sub contract cu ASA și rămân acolo. Probabil un an sau doi aș fi putut să joc la Viitorul, până ar fi crescut Ianis, că avea 14 sau 15 ani atunci"
Ianis Zicu

"Stadioanele s-au golit și din cauza patronilor. Au produs toate scandalurile care păreau haioase la început, dar au îndepărtat lumea de fotbal. Pasiunea pentru un club trebuie să se transmită de la părinte la copil, nu de la patron! Ei asta n-au înțeles"
Ianis Zicu

1.200.000 €pe sezon constituia salariul anual al lui Zicu la Pohang. La al doilea club din Coreea, Gangwoon, a câștigat cu 100.000 de euro mai puțin

12 cluburi
a bifat Zicu în carieră: Farul, Dinamo, Poiana Câmpina, Inter Milano, Parma, Rapid, Poli, ȚSKA, Pohang, Gangwon, Petrolul, ASA

 

- Te enervau comentariile despre faptul că erai gras? La un meci cu Steaua ai dat gol și ai scos tricoul ca să arăți burta.
- Da, ca să-i arăt lui Gabi Balint, colegul meu de la Digi. Spunea mereu în emisiuni că Zicu e gras. Știam și eu că aveam vreo trei kilograme în plus, mă enerva că se tot repeta subiectul. Ai spus o dată, gata! Am înțeles, sunt gras, ce să fac?


Ianis recunoaște că după ce a împlinit 27 de ani a  început să se vadă consumul de  dulciuri, în kilograme acumulate FOTO Raed Krishan

- Dar care era explicația pentru kilograme? Nu te antrenai?

- Mă antrenam ca toți colegii, problema era că nu mă abțineam de la dulciuri. Când eram mic mâncam și mai multe, dar nu se vedea.

"Nu m-aș fi descurcat cu Becali"

- Te-ai gândit cum ai vrea tu să joci când vei deveni "principal"?
- Sistemul poate fi adaptat la jucători. Degeaba vreau să joc 4-3-3, dacă nu am interi foarte buni. Ce mă interesează pe mine e să fac selecția pentru un stil și să nu văd prostii ca degajările pe care le vedem în Liga 1. În situații în care fundașii nu sunt presați, dau mingea prin tribună! Guardiola zice că eliminarea pericolului înseamnă să ai mingea, la noi e invers, toți caută să scape de minge de frică. S-o dăm departe de poartă, să nu luăm gol!

- Dacă n-ai fundași tehnici, nu e riscant să le ceri să paseze aproape în loc să degajeze?
- Dacă vrei fundaș care să dea cu capul, ia-l pe unul foarte înalt. Dacă vrei să paseze, alege-l pe unul tehnic, chiar dacă are probleme la mingile înalte. Asta înseamnă selecție, d-aia stilul echipei depinde de antrenor.

- După Dinamo și Rapid, cum de n-ai bifat și Steaua? Nu te-a vrut niciodată?
- Am avut discuții de două ori. Ba Giovanni cu Gigi nu erau în relații bune, ba nu am fost eu pregătit să merg. Am zis că era prea mult, după Dinamo și Rapid să mă duc și la Steaua. Și acolo mi-ar fi fost oricum greu cu fostul patron.

- Cu Becali, adică?
- Fostul patron Becali e vocal și nu e genul meu. Suntem și noi aromâni și tata ar fi suferit mult dacă m-ar fi criticat Gigi. Și cu siguranță ar fi criticat, "Zicu doarme pe teren", "M-am lămurit și de Zicu!".

- Ca antrenor încă n-ai primit nicio propunere?
- Ba da, am discutat cu domnul Rotaru, un om extraordinar, care înțelege fotbalul. Mi-a spus că am jucat în Italia, vorbesc limba și aș putea să fiu secundul lui Mangia. I-am explicat că vreau să iau licența întâi, pentru că e nevoie să aprofundez meseria. Mi-a zis că e încântat de răspuns, că n-am încercat să păcălesc.

"Pustai m-a pedepsit fiindcă nu-i plăceau ghetele"

- Tehnica pe care o aveai tu se învață sau care e explicația?
- Până la 7 ani am lucrat cu tata, mi-a explicat cum să protejez, cum să pasez. El a fost fotbalist în Divizia B. Ce n-a putut să-mi transmită tata: viteza lui. Și acum mă întrece dacă facem un concurs pe distanțe scurte. Pe urmă am avut noroc de un antrenor foarte bun de juniori, Bukossi, cel care a lucrat și cu Hagi.

- Antrenamentele s-au schimbat mult față de perioada în care ai început tu fotbalul?
- Am prins cantonamente în care 10-12 zile nu vedeam mingea, se spunea "în perioada asta încărcăm, în campionat descărcăm". Așa ceva nu există! Sau există, dar la bateriile Duracell, nu la fotbaliști! Pentru ca echipa să fie bună trebuie s-o antrenezi zilnic, nu s-o alergi pe pante două săptămâni!

- A existat vreun antrenor cu care nu puteai să colaborezi?
- Mi-era foarte greu cu Pustai, făcea antrenamente foarte tari. Am jucat nouă meciuri titular cu el, pe urmă m-a scos două etape că n-am avut crampoane pe filet. Mi-a zis "Tu nu joci cu filet?". "Nu, doar turnate, că așa controlez eu mingea mai bine". "Dacă nu-ți iei crampoane cu filet, nu mai joci!". Și m-a scos din echipă.

"Fotbaliști speciali, foarte tehnici vor mai apărea, chiar dacă sunt crescuți în academii, nu pe maidan. Și matematica se predă la fel pentru toți, dar unii se evidențiază cu ceva ce nu transmit profesorii, înțeleg mai repede și li se pare prea puțin ce se predă" Ianis Zicu

Bătaie cu N'Doye în timpul meciului!

- Cu vreun coleg ai intrat în conflict?
- Păi, cu N'Doye m-am bătut în cantonament.

- Serios? Bătaie, de-a binelea?
- Da, acum doi ani, în timpul unui meci amical. Era o lovitură liberă pe 16 metri, Gabi Mureșan îmi făcea semn să i-o mișc lui, Goga cerea și el mingea și N'Doye făcea semn de la 8 metri să i-o dau lui. I-am așezat-o lui Mureșan, a tras în zid și a ieșit corner. N'Doye mi-a strigat: "O să vezi tu! Voi, românii, vă pasați doar între voi!". A venit pauza și N'Doye n-a mai zis nimic. În minutul 65 m-a schimbat Ciobotariu, pe mine, în minutul 68 l-a scos pe Ousmane. A bătut palma cu primii trei de pe bancă, am întins și eu palma și a început să-mi zică diverse chestii. Eu l-am lovit peste braț, a dat și el, am dat și eu, s-au băgat colegii.

- Și s-a încheiat?
- Între timp, Gabi Mureșan luase roșu și a ajuns la margine. A întrebat ce s-a întâmplat, "Păi a sărit N'Doye la Zicu". L-a alergat Mureșan să-l bată, l-a prins. Sepsi, care era pe teren, și-a scos ghetele și a zis că el nu mai joacă în condițiile alea, să joace N'Doye. Meciul se juca, noi eram 8 contra 11! Ciobi a făcut o ședință după meci, "Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, să se bată jucătorii la un amical, n-am mai întâlnit în toată cariera!". A fost inspirat că n-a luat decizii pe loc.

- S-a rezolvat, până la urmă?
- I-am zis lui Ciobi că nu am nimic cu N'Doye și n-are rost să stricăm atmosfera. Ousmane a prezentat scuze și s-a trecut peste. I-a luat banderola lui N'Doye și i-a dat-o lui Mureșan. Se întâmplă, s-au întâmplat și la națională, mai sunt palme între jucători. Ousmane a zis că religia nu-i permite așa ceva, dar uite că a făcut-o.

"Mă pregătesc pentru antrenorat citind și urmărind antrenori mari. Am fost la Monaco, la Jardim, și o să mă duc și la Lazio, îmi place Simone Inzaghi că-și asumă riscuri. Jardim mi-a zis "fotbalul e o plăcere, ca antrenor trebuie să ai grijă să nu strici plăcerea"
Ianis Zicu

Comentarii (10 ) Adaugă comentariu

Adrian Popescu  •  05 Iunie 2018, 12:47

@Mariuss72...tocmai asta spuneam că astfel de mingicari, care sclipesc cât raza de la lumânări pe globulețele de brad nu contează...iar interviul amice este de la un amic către alt amic...trust me...

mariuss72  •  05 Iunie 2018, 11:16

Interesant...doar ca de tine nu prea am auzit, dar Zicu m-a bucurat de multe ori, mai ales la meciul de senzatie cu Everton.

Adrian Popescu  •  05 Iunie 2018, 11:10

Cei care cădeți pe spate după două vorbe ale lui Zicu aflați ceva de la unul care are amintiri de acolo, de pe iarbă...omul este din grupul Luțu, Cristian Sava, Aliuță, Balaci în ultima parte a carierei...genul ”ce bun eram dacă viața nu era rea”...plus că un ziarist bun îl face și pe Dobrin să pară fanul sucurilor iar pe Hagi model în gramatică...

Vezi toate comentariile (10)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase