43 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV GSP » Dialog tulburător cu Florin Niță » Portarul își dezvăluie răvășitoarea poveste a vieții: "Ca să-mi câştig existenţa lucram într-o fabrică de cozonaci"

Articol de , ,
Vineri, 02 Februarie

DIN CUPRINS: 
Prin ce a trecut după dispariția prematură a celor doi părinți
Promisiunea pe care soția lui, Laura, i-a făcut-o mamei portarului, cu câteva zile înainte ca aceasta să moară
Florin povestește cum s-a angajat la o fabrică de cozonaci pentru a avea ce să pună pe masă
De ce îi consideră "părinții" lui pe Reghecampf și Anamaria Prodan
Ce impact crede că va avea asupra lui salariul de 3 ori mai mare pe care îl va încasa la Sparta

Ieri, după ce-a semnat pe 3 ani și jumătate cu Sparta Praga, portarul de 31 de ani a acordat un interviu răvăşitor Gazetei Sporturilor. Viața sa povestită pentru prima dată în detaliu developează momente de coșmar trăite de Florin.



Trecerea lui Florin Niţă la Sparta Praga pentru 2 milioane de euro e transferul iernii din fotbalul românesc. Tranzacţia, intermediată de Anamaria Prodan, va produce nu doar cea mai scumpă vânzare all-time a unui portar plecat de la Steaua, ci şi un boom financiar incredibil pentru un goalkeeper care acum 5-6 ani era plătit cu 1.000 de euro pe lună. Niţă va încasa 1,8 milioane de euro, exclusiv din salariu, în următorii 3 ani.

După ce a parafat contractul şi a făcut prima fotografie în tricoul Spartei, chiar pe stadionul din Praga, Niţă a acceptat o provocare. Pentru prima dată în ultimii ani, a fost de acord să poarte un dialog pe larg cu presa din România. Și a ales Gazeta Sporturilor! O discuție deschisă despre viața sa. Iar poveştile şi dezvăluirile lui Florin sunt de-a dreptul tulburătoare. Demne de un bestseller!

Florin, ai plâns la despărțirea de Steaua, Panduru a spus că el e greu de păcălit, dar crede sincer în aceste lacrimi. Cum a fost momentul?
Uffff! Sunt om... Am sentimente față de această echipă pentru că am trăit foarte multe momente frumoase. Am stat aici aproape 5 ani, am avut performanțe, am trăit momente incredibile. Despărțirea a fost grea...Grea.... Am vorbit în fața colegilor și nu m-am putut abține să nu plâng. Sunt om înainte de toate!

Ai 31 de ani! Mai sperai să prinzi un astfel de transfer?
Mai devreme sau mai târziu, dacă ești serios și muncești, toate vin. Dar sunt sincer și spun că nu mă așteptam niciodată să plec pe 2 milioane de euro de la Steaua! Am fost serios, am muncit, mi-am văzut de treabă. Toate acestea au făcut ca eu să ajung să cost atât. E o sumă foarte mare pentru România, mai ales că sunt portar.

 

"Căutam pe cineva să-mi dea de mâncare!"

Cum ai defini pe scurt viaţa ta?
Viaţa mea? Pfuuu...Nu cuprinde prea multe lucruri. A însemnat muncă, muncă și iar muncă!

Pare că ai avut o viață demnă de un film. Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
Offf. Au fost atâtea, nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu... Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur.... Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur.

Nu mai aveai chiar pe nimeni?
Mai era sora mea, dar ea are familia ei, nu puteam să stau pe capul ei. Am luat-o de la zero, am pornit pe un nou drum. Am întâlnit-o pe soția mea, Laura, care mi-a oferit totul în viață! Sunt foarte împlinit alături de ea și de cei doi copii pe care-i avem.

Tatăl tău a murit când tu aveai 5 ani, apoi mama ta a avut mari probleme de sănătate. Cum ai reușit să treci peste toate aceste momente?
Mi-e greu să vorbesc.... Aproape că nu pot... Dacă încep să povestesc, trebuie să plâng... Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până şi la o fabrică de cozonaci!

La o fabrică de cozonaci?
Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare...

E trist ce povesteşti!
Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber... Toți se uitau la mine și erau impresionați că fac sacrificii pentru a-mi ajuta familia. Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia. Mama era bolnavă, nu aveam bani și ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac... Mă dureau picioarele, că eram mic și tot împachetam la cozonaci. Dar știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul.

Dar cum ai ajuns să lucrezi în acea fabrică?
Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu. M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc. Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: "Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!".

"Dacă mă vor schimba banii? Am o vârstă la care știu cum să rămân cu picioarele pe pământ, niciodată nu o să fac risipă. Sunt un om echilibrat, știu să cântăresc și știu mai bine ca nimeni să prețuiesc banul"Florin Niță

"Mama a murit împăcată, soția i-a promis că va fi toată viața alături de mine"

După un șoc a venit alt șoc. Cum ai trecut și peste dispariția mamei?
Nu ştiu cum! A fost o dramă, o tragedie... Am plâns mult... Atunci am simțit că totul s-a terminat pentru mine. Că practic sunt al nimănui. Îi mulțumesc soției mele pentru că pe patul de spital i-a promis mamei că va avea grijă de mine toată viața! O să-i fiu recunoscător Laurei! Aveam 19 ani atunci când am cunoscut-o pe soția mea, ea avea 18.

Cum v-ați cunoscut?
La o vizită medicală la Vitan, ea era cu o colegă sportivă. Am știut din prima clipă că ea este jumătatea mea. Avea privirea caldă...  Am stat pe holul spitalului și am vorbit amândoi de parcă ne știam de-o viață. Am rămas împreună de atunci. Am vorbit să mă mut la părinții ei, dar mi-a fost rușine la început. După ce i-am cunoscut familia, am hotărât să ne mutăm împreună la părinții Laurei. Când ne-am întâlnit, mama mea era foarte, foarte bolnavă. Atunci i-a promis mamei că o să fim alături toată viața, că o să avem grijă unul de altul. Poate că mama a murit împăcată știind că cineva va avea grijă de mine... Știa că vom rămâne împreună şi că vom avea cea mai frumoasă familie.

Ce-ţi mai aminteşti...
Uite, acum, când mă uit la copilul meu îmi dau lacrimile și mă gândesc la cum am trăit eu... O mână de om pe străzi, în frig... Mă îmbrăcam singur. Puneam multe haine pe mine ca să nu îmi fie foarte frig. Mergeam cu ceva bănuți în mână să-mi iau de mâncare. Mă cunoșteau toți din Chiajna. Îmi dădeau mâncare și îmi amintesc cum îmi număram bănuții mereu ca să văd dacă mai am pentru a doua zi.

Povestea vieţii tale se aseamănă cu cea a lui Bănel Nicoliță.
Când ești un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti și să nu te laşi doborât de nenorocirile vieții. Trebuie să-ți vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte și să fii puternic. Viața te călește.

Mergi des la biserică?
În fiecare săptămână. Sunt foarte credincios. De când eram copil mergeam la Țigănești la biserică, acolo îl am pe părintele Calinic, care este și duhovnicul meu. Face parte din familia mea și îi mulțumesc pentru tot sprijinul pe care mi l-a dat. Am trăit cu aceste reguli nescrise și toate poruncile lui Dumnezeu, care trebuie respectate cu sfințenie, fiindcă altfel nu ai nicio șansă să treci peste încercările vieții. Dacă vrei să îți faci niște planuri, să te ții de ele și să depășești toate nenorocirile pe care ți le dă viața, ăsta e secretul.

"Vlad mai are mult de muncit și presiunea e imensă"

De ce ai refuzat inițial să pleci de la Steaua? Ți-a fost frică de ceva?
Tot timpul ți-e frică de un nou început. Am fost atașat foarte mult de Steaua! O să iubesc această echipă toată viața mea. Am avut o reținere, așa am simțit eu, dar am stat și-am cugetat și am zis că totuşi e bine să fac acest pas pentru mine și pentru familia mea. Poate am refuzat inițial fiindcă băiatul meu, Andrei, abia intrase la grădiniță, fetița mea, Maya, e foarte mică. Voiam să ne terminăm și casa. M-am gândit că era mai bine să stau la Steaua până în vară și apoi să văd ce decizie iau. Sunt un om care se atașează și care crede foarte tare în oameni și în prieteni. Cele mai frumoase momente pentru mine au fost la Steaua și chiar a fost foarte greu să mă despart de colegi.

Crezi că trecerea de la Steaua la Sparta Praga e un pas înainte sau înapoi din punct de vedere sportiv?
Este un nou început și este un pas înainte și sportiv, și financiar. Viața și cariera merg înainte și sunt fericit că am ajuns la o echipă unde am fost dorit și de unde s-au plătit milioane. E greu să vii din România, mai ales portar, și să se plătească milioane de euro. Noi, românii, avem o problemă pentru că nu mai putem să ajungem pe sume mari la anumite echipe, ceea ce e total nedrept! Revenind la întrebare, Sparta se bate an de an la titlu, joacă de 14 ani în Europa, deci nu cred că are cum să fie un pas înapoi.

Care a fost cel mai bun meci al tău în acești 4 ani şi jumătate la Steaua?
Au fost foarte multe meciuri bune în care mi-am făcut treaba bine. Nu aș putea să aleg doar unul singur. Sunt momente în care îți scoți echipa și crezi că ești cel mai bun. Dar chiar și când lumea zicea că am fost cel mai bun într-un meci și că salvam echipa, eu consideram că grupul e cel mai important. Am fost o echipă mare, o familie care a tras cot la cot pentru performanță. Nu s-a gândit nimeni niciodată să iasă X sau Y în evidență.

Te-ai simțit frustrat când ai fost scos din poartă la meciurile cu Plzen și Lugano?
Îmi doream să apăr în fiecare meci, dar eu nu puteam să spun nimic... Sunt fericit să am ajutat-o pe Steaua să se califice în primăvara europeană! Am zis, OK, să apere și cel mic. Nu aveam ce să zic... Sunt atât de matur încât pot accepta lucrul acesta. Nu mai sunt supărat, nu am de ce să fiu supărat.

Crezi că Vlad e pregătit să fie titular sau e încă prea fraged?
Nu știu ce să spun... Dacă este la echipă înseamnă că are talent și e pregătit în orice moment. Mai are de muncit, pentru că e foarte tânăr. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al celor din jurul lui o să crească. Să ajungi la Steaua este o mare responsabilitate! Iar acum o să fie sub o presiune imensă. Trebuie să muncească mult să ajungă numărul 1. Nu trebuie să sară anumite etape, mai are lângă el un portar de la care are ce învăța, Edi Stăncioiu. Acum talentul lui trebuie îmbrăcat cu foarte, foarte multă muncă.

"O să rămân același Niță! Nu o să mă schimb niciodată. Bogăţia nu stă în maşini scumpe sau case de lux, ci doar în fericirea și bucuria oamenilor dragi și a familiei"Florin Niță

"N-am viață extrasportivă! Joc până la 40 de ani"

Portarul susține că "nu beau, nu fumeaz, nu merg în cluburi", dezvăluie că "mă încarc cu energie când mă joc cu copiii" și anunță de la cine a învățat cel mai mult: "de la Buffon, urmărindu-l meci de meci"

Ai debutat la 24 de ani în Liga 1, dar la Chiajna nu ai fost titular. Nu ți-a fost greu să fii mereu mâna a doua?
Ba da. Primul meci cu Sportul pe care l-am pierdut, 2-1, dramatic. Am avut ocazii mari de tot pe final. Am debutat cu o înfrângere, dar mi-am dorit din momentul ăla să muncesc din greu, să trag de mine, să ajung numărul 1. Oricum, pentru lucrurile mari în viață trebuie să muncești și să ai răbdare, iar Dumnezeu are grijă de noi și ne rânduiește așa cum trebuie. Ce a fost al meu a fost pus deoparte, chiar dacă mi-a fost greu să fiu ignorat.

Cum a fost perioada când nu erai deloc în lot, erai lăsat mereu deoparte, nimeni nu miza pe tine?
Eu o să le mulțumesc tuturor antrenorilor din cariera mea, chiar dacă unii m-au dat deoparte. Am luat-o de fiecare dată ca pe un pas din viață. Poate că am avut de învățat din asta și așa m-am repus pe picioare, erau lucruri care mă întăreau mental. Sunt un om care gândește mereu pozitiv, nu sunt supărat pe nimeni, nu am avut niciodată gânduri urâte pentru o persoană. Mereu trebuie să fii pozitiv, pentru că lucrurile bune se vor întoarce către tine. Toate lucrurile astea m-au făcut să fiu și mai bun, trebuia să demonstrez că cei care iau astfel de decizii greșesc. Chiar dacă eram al treilea sau al doilea, știam că o să vină și vremea mea, iar atunci când intru în poartă e greu să mă mai scoată cineva.

2.000.000 € este cota de piață a lui Florin Niță conform transfermarkt.de, acesta urmând să primească 1,8 milioane de euro în următorii 3 ani la Sparta

"Reghecampf a fost tatăl meu!"

Ce rol a avut Reghecampf în cariera ta?
Este ca și tatăl meu! Când a venit la Chiajna eu eram deja titular, după antrenament a venit și m-a luat la o discuție: "Băi, tu ca să fii numărul 1 trebuie să muncești mult, să lași capul jos!". M-a ajutat foarte mult în viață pentru că mereu mi-a dat mare încredere. Peste tot pe unde a fost m-a luat după dânsul și o să-i mulțumesc pentru ce a făcut pentru mine și pentru familia mea. A fost omul potrivit la locul potrivit când aveam nevoie de cineva care să-mi fie aproape. A crezut în mine foarte tare și asta mi-a dat putere.

Ce s-a schimbat în cariera ta în momentul în care ai ajuns la Steaua, mai ales că ultimii ani au fost fantastici?
Am început să-mi propun mai mult. Era un nivel mult mai mare și trebuia să fac şi eu faţă mai sus. Mi-am propus să am rezultate cu echipa, să muncim mult, pentru că aveam un nucleu incredibil. Echipa pe care am avut-o cu Reghe a realizat lucruri frumoase. Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în carieră pentru că altfel nu puteam să reușesc. Când pleci de la o echipă mică, așa cum era Chiajna, și ajungi la cea mai bună echipă din România, lumea se uită ciudat la tine. "Uite, bă, a venit și ăsta de la Chiajna!". Toată lumea era sceptică și erau tot felul de titluri "Pe mâna cui e Steaua?".

Se resimte presiunea la o echipă așa de mare?
A fost foarte greu pentru că veneam la un club gigant de la o echipă mică, ce se bătea la retrogradare. Mi-a fost greu pentru că era presiune mare, lumea făcea tot felul de comparații și eu veneam de foarte jos direct sus, în vârf. Pe mine însă viaţa mă trecuse prin toate încercările posibile, m-a învățat să fiu tare, mi-am dat seama că voi avea șansa mea. Am fost singur în viaţă de la 5 ani, ce poate fi mai greu în fotbal? Mi-am propus să le demonstrez celor care comentează că nu-mi știu valoarea. Mai ales că am învăţat o vorbă, că la Steaua "tricoul și ghetele cântăresc 10 kilograme!". Păi pentru mine a fost ușor să le car, ce însemnau pentru mine 10 kilograme?!

Cine este persoana care ți-a zis pentru prima dată "bă, tu chiar ai talent, o să ajungi portar!"?
Au fost mai mulți colegi care-mi spuneau asta. Jucam pe sintetic cu băieții și tatăl unuia dintre prieteni mi-a spus: "Florine, tu o să ajungi la echipa națională!". Am început să râd de el, n-aveam cum să-l iau în serios. Atunci a fost primul moment! Eram un copil. Și de atunci m-am tot gândit la ce mi-a spus acel om. Și-am luat-o pas cu pas să-mi îndeplinesc visul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am și ajuns la echipa națională.

"Nu beau, nu fumez, nu merg în cluburi"

Ai fost poreclit "Viteză" la Electromagnetica și "Chucky" la Chiajna. Acum ce poreclă mai ai?
Înainte să fiu portar am jucat atacant, alergam ca Adi Popa. Ha, ha, ha! Aveam o viteză foarte mare față de restul jucătorilor, dar până la urmă a fost un accident plăcut că am ajuns portar. La un antrenament lipseau doi portari și am intrat eu. Un coleg mi-a tras, m-am aruncat, am prins-o și am făcut spectacol. Așa am ajuns și portar. Dacă pe vremuri aveam viteză mare în teren, acum am viteză de reacție în poartă. "Chucky" mi-a zis nea Liță Dumitru la Chiajna. Îmi mai zicea și "Ceaikovski", că aveam părul mare și când îmi dădeam bentița jos aveam părul vâlvoi, iar el mă compara cu un dirijor de operă. Nu are legătura porecla cu Păpușa Chucky. Acum colegii de la Steaua îmi spuneau "Nițane".

Cine este persoana care te-a ajutat cel mai mult în cariera ta? Nu neapărat din fotbal.
Sunt multe persoane care mi-au fost alături și m-au susținut, mi-au dat sfaturi bune ca să-mi fie bine mie și familiei mele. M-a ajutat mult domnul Liță Dumitru, care mi-a oferit un contract atunci când am avut nevoie. Aveam nevoie de bani și dânsul m-a ajutat să trăiesc decent. Apoi domnul Reghecampf mi-a fost cel mai aproape, mi-a dat o mână de ajutor când am plecat de la Chiajna. Evident și Anamaria Prodan, care este "mami" pentru mine. S-a luptat mereu pentru mine și m-a ajutat enorm în viața asta. Este mai mult decât managerul meu, este familia mea! Am pornit la drum împreună și vom rămâne împreună toată viața.

Dar la Steaua?
Am fost prieteni cu toți, o mare familie. Cu Varela am avut o relație specială, m-a ajutat și mi-a dat sfaturi utile. Popică, Stanciu au fost și ei alături de mine. Lucian Sânmărtean m-a ajutat și el. E greu de spus acum un singur nume. Eram 90 la sută din timp cu toţii! Și la antrenament, și când mergeam să ne distrăm. Ne sfătuiam mereu, inclusiv în problemele de familie.


"Am pierdut un jucător foarte important pentru echipă şi în primul rând un caracter foarte frumos pentru că Niţă ar trebui să fie un exemplu pentru toţi fotbaliştii. Mă bucur pentru el, s-a dus la mai bine. Era un jucător important, dar nu avem ce face, trebuie să ne descurcăm şi fără el"Nicolae Dică

"Vreau să mai joc încă 7-8 ani"

Crezi că de acum înainte o să fii un rival și mai puternic pentru Tătărușanu pentru postul de la națională?
Nu pot să spun asta acum. Eu o să muncesc, va depinde de domnul Contra dacă va crede că merit să fiu chemat și să joc. Dacă dânsul consideră că fac tot ce îmi cere şi merit să joc, atunci cu mare drag. Dacă nu, îmi voi aștepta rândul. Concurența este benefică pentru toată lumea, iar în viață cine e mai puternic câștigă.

Care e modelul tău de portar din fotbalul mare?
Buffon!  Am avut enorm de învățat de la el doar uitându-mă la meciurile în care a apărat. Plecând de la poziționare, absolut tot, chiar până la gesturile pe care le făcea după ce echipa lui marca sau câştiga. Am încercat să-l copiez la antrenamente, la jocurile oficiale. E un colos!

Cum ți s-ar părea să joci pe Arena Națională împotriva Stelei într-un meci cu Sparta Praga?
O să fie delicat, dar fotbalul te poate pune şi în astfel de ipostaze. O să intru să-mi fac treaba, să câștig. Viața merge înainte, iar eu sunt un profesionist.

Până la ce vârstă te gândești să joci?
Încă 7-8 ani cel puțin!

Cum arată viața ta extrasportivă?
De-o viață fac sport. Am un program strict, nu beau, nu fumez, nu merg în cluburi. În timpul liber stau cu familia, mă joc cu copiii mei, așa mă umplu de energie. Viața extrasportivă nu există! Eu văd familia altfel, o văd ca pe ceva sfânt. Nu-mi place să pierd nopțile, am o viață foarte bine pusă la punct și vreau să fac performanță până la 40 de ani.

TRASEUL DE POVESTE AL LUI NIȚĂ

♦ în 2006, la 19 ani, evolua în Divizia C
♦ în 2010, la 23 de ani, evolua încă în Divizia B, cu Chiajna
♦ a debutat în Liga 1 în iulie 2011, la 24 de ani, în meciul Chiajna - Sportul 1-2
♦ în 2012 a eliminat Steaua cu Chiajna din Cupa României, după penalty-uri de departajare
♦ în 2013 a ajuns la Steaua
♦ în 2015 a debutat în cupele europene
♦ în 2017 a debutat în echipa naţională
♦ în 2018 a semnat cu Sparta Praga, un transfer de 2 milioane de euro

"CFR s-a întărit mult, Steaua a făcut şi ea transferuri bune. Cristi Tănase, dacă va juca la nivelul pe care îl ştiu eu, atunci va fi un mare plus. În mai, după ultima etapă, îmi doresc ca Steaua să-mi păstreze şi mie o medalie de campion"
Florin Niță

Comentarii (43 ) Adaugă comentariu

Robert Ivan  •  03 Februarie 2018, 10:00

Un baiat modest si muncitor. BAFTA MULTA cu Sparta Praga.

Constantin Valentin  •  03 Februarie 2018, 09:23

Mare pierdere pt Steaua, Becali da dovada inca o data ca nu este profesionist nici macar 1%. Nu asa se procedeaza cand te lupti pt locul 1. Nu avea nevoie de experimente in poarta cu Andrei, care este un portar tanar si neexperimentat, mai ales ca CFR-uls-a intarit cu achizitiile facute, iar Dinamo nu este de neglijat prin aducerea luiPalici si Torje !!! BAFTA LA SPARTA FLORINE, PT CA O MERITI CU PRISOSINTA !!!

nicse  •  02 Februarie 2018, 21:51

Florin este un om cu mult bun simt. Si un bun portar, a muncit mult sa ajunga aici. Oameni ca el nu conteaza la ce echipa joaca... sa fii sanatos, omule si sa realizezi ceea ce-ti doresti...

Vezi toate comentariile (43)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase