Cristi Chivu înaintea alegerilor FRF: "Nu văd nicio schimbare de la Mircea Sandu la Burleanu” » Prețul uriaș plătit după accidentarea la cap: "Nu mai simt nimic cu degetele mâinii stângi!"

-Cristi, hai să facem o mică recenzie a ultimilor tăi patru ani de când te-ai retras din activitate! Ai preferat o postură mai discretă în această perioadă.
- M-am bucurat de familie, am stat mult împreună, am văzut cum îmi cresc fetele. Natalia e în clasa a treia, Anastasia e într-a-ntâia. Sunt minunate! Cea mare vrea să vină cu mine la tenis, celei mici îi plac gimnastica și dansul. E mai ambițioasă, trebuie să lupte să fie la același nivel cu sora ei. E ca o provocare! Timpul trece însă repede și resimt asta parcă mai pregnant acum decât înainte, când eram mereu plecat. Am considerat că e important pentru soție și fete să fiu implicat în tot ce înseamnă familia. Iar Adelina, care e motorul nostru, are tot respectul meu pentru cum a ținut această familie. Probabil că nici acum nu îi e prea ușor, fiindcă am și eu apucăturile mele. Sunt însă un mare norocos!

- Ai făcut și Școala de Antrenori la Coverciano, nu?
- A fost un curs intensiv combinat pentru licențele B și A: patru zile pe săptămână, opt ore pe zi. A durat două luni și ceva, iar printre colegi i-am avut pe Camoranesi și pe Luca Toni. Mi-a prins bine, fiindcă în postura de observator tehnic UEFA nu puteam analiza decât partide din Europa League. Era lipsă de respect față de ceilalți să intru direct la Champions League, unde am început să am acces după ce am terminat cursurile din Italia.

"Diferența între proiecte realizabile și planuri SF"

- Cu ce ai rămas după finalizarea lor?
- Am avut multe de învățat. Înțelegi că fotbalul nu înseamnă doar pregătire tehnico-tactică, ci există o multitudine de fațete și abordări, la care poate nici nu te gândeai ca jucător. Am prins exact perioada play-off-ului pentru Mondiale, cu necalificarea squadrei azzurra, și au ieșit la iveală toate problemele fotbalului italian, care nu sunt foarte diferite de ale noastre. Au și ei probleme cu juniorii, cu infrastructura sportivă.

- Ce te-a determinat să i te alături lui Lupescu în campania pentru șefia FRF?
- Am tot vorbit cu Ionuț în ultimii ani. Și, pe lângă problemele de la UEFA, era inevitabil să nu discutăm și despre fotbalul românesc. Subiectul doare! Doare mai ales când știi că se pot face niște lucruri și nu se fac. Când s-a hotărât, i-am spus că-i sunt alături și mi se pare normal să fie așa față de un om priceput, cu experiență acumulată la FRF și la UEFA, cu acces la informații și la tot ce înseamnă pârghii de dezvoltare. Federația trebuie să fie condusă de oameni capabili, care pricep fenomenul și fac diferența între proiecte realizabile și planuri SF.

"Centrele de Excelență au fost făcute de ochii lumii"

- Care ar fi prioritățile fotbalului românesc?
- Sunt două segmente de bază: copii și juniori și legislație sportivă. E nevoie de sprijinul celor care alcătuiesc legile pentru a le face mai clare, mai puțin interpretabile. Ar fi vital pentru autorități să aibă parte de un cadru legislativ fără echivoc, să știe negru pe alb cum se pot orienta către sport câteva procente din buget. Aici nu e vorba despre politizarea fotbalului, ci despre intervenția unor oameni cu putere de decizie în adoptarea unor măsuri benefice pentru întregul sport românesc până la urmă.

- Cea mai aventurieră hotărâre din perioada lui Burleanu?
- Centrele de Excelență, care au fost făcute doar de ochii lumii. Cine răspunde azi pentru cele două milioane de euro investiţi într-un proiect nerealizabil?! Mă așteptam să văd în campanie dezbateri fotbalistice, pe idei, așa cum și-ar fi dorit și Ionuț. Poate sunt eu mai boem sau naiv! Se pare însă că Burleanu a ales o altă tactică. E treaba lui dacă el crede că alegerile pot fi câștigate cu scandaluri și atacuri la persoană. Nu pot să uit însă că, în urmă cu patru ani, promitea că fotbalul românesc nu va mai fi la fel ca pe vremea lui Mircea Sandu, dar constat că nu există nicio schimbare. Se preocupă doar să alimenteze o tensiune inutilă la vârful federației.

"A căzut în capcana celor din jurul lui"

- Te regăsești în celebra definiție a lui Răzvan Burleanu, care sublinia recent că în jurul lui Lupescu se strânge o gașcă de șomeri, dornici brusc să facă bine fotbalului românesc?
- Eu am contract de muncă, dar și așa fac parte din gașca asta de care tot vorbește el. Dureros e că, dincolo de campanie și rivalitate, în cei patru ani de mandat a denigrat constant trecutul și a aruncat cu noroi în foștii jucători, începând cu Popescu și Hagi, care, prin ceea ce au făcut în carieră, și-au câștigat dreptul de a-și exprima un punct de vedere cu greutate. Dreptul ăsta nu ni-l poate lua nimeni! Se pare că deranjăm, iar cine l-a sfătuit să aibă o asemenea poziție zeflemitoare la adresa trecutului i-a făcut numai rău lui Burleanu. Copiii au nevoie de modele, de exemple, care vin din acest trecut denigrat de actualul președinte.

- Personal, te-ai simțit deranjat de aceste trimiteri ale președintelui?
- Nu. Am avut posibilitatea să-l cunosc pe Răzvan. E un băiat inteligent. Din păcate, a căzut în capcana celor din jurul lui, care nu au habar și nu înțeleg ce înseamnă bunul mers al unei federații. Sunt însă convins că, indiferent cine va câștiga pe 18 aprilie, îşi vor strânge mâinile. Iar învingătorul care va culege felicitările va fi Lupescu!

"Voi fi alături de Ionuț și după ce câștigă alegerile"

- Ai avut o întâlnire cu Burleanu chiar în primele lui zile de mandat, când te-a vizitat acasă, în Corbeanca, pentru a-ți propune să i te alături la FRF. Ce ați discutat atunci?
- A fost o dorință reală a lui de a mă coopta în staff, dar nu doresc să dezvălui ce am vorbit. Nu mi se pare corect. Mi-a făcut însă o ofertă onestă, cu sufletul, fără alte conotații, numai că l-am refuzat fiindcă fusesem în echipa lui Gică Popescu, nu doar ca susținător, ci urma să și ocup o funcție în federație. Aveam un acord, dar nu putea spune atunci, pentru că eram încă jucător activ. Dacă s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Popescu, nu puteam să sar așa, dintr-odată, în altă tabără doar ca să ocup un post.

- Ai și acum un acord cu Lupescu pentru a lucra în federație dacă va câștiga alegerile?
- Eu spun să nu sărim peste etape. Deocamdată, sunt alături de el în campanie, dar când am luat decizia de a-l sprijini am fost conștient că va trebui să-l ajut și după alegeri.

- Se vorbește deja că ar urma să preiei postul de director al Departamentului internațional. E adevărat?
- Am avut discuții, dar n-aș vrea să intrăm acum în detalii. Dacă sunt aici să-l susțin înainte de alegeri, cu siguranță mă voi implica și după aceea!

"Am lăsat la Caransebeș câteva oase rupte"

- Ai fost cu Lupescu în campanie inclusiv în Reșița natală. Ce ai mai găsit acolo?
- Oameni preocupați de fotbal, cu neajunsuri, care s-au săturat de promisiuni. Vor să vadă niște schimbări. Sunt oameni a căror integritate nu poate fi cumpărată prin cadourile de la FRF, câteva mingi, două porți, un defibrilator și o tabelă pentru schimbările de jucători. Lumea nu mai poate fi păcălită cu astfel de chestiuni, toți așteaptă lucruri majore, concrete pentru fotbal. Sigur, mi-a făcut plăcere să merg acasă. Am mai fost și cu alte ocazii, acolo e mormântul tatălui meu, însă nu vreau să fac un eveniment public din fiecare vizită la Reșița. Am descoperit acolo un primar preocupat să schimbe în bine orașul, cu multă energie și dornic să susțină sportul.

- Povesteai la fața locului tot felul de necazuri cu accidentările pe care le-ai avut acolo în tinerețe.
- Da, terenul de la Caransebeș mi-a provocat câteva traume. Acolo mi-am rupt mâna prima dată, la o acțiune banală. Am fost împins când trăgeam la poartă și mi-am fracturat radiusul. Iar la o selecție regională, pe la 15-16 ani, mi-am rupt și nasul. Așa că am lăsat ceva urme în zonă!

"A promis mai multe funcții decât ar putea oferi"

- Dacă ai fi votant și ai urmări episoadele cu dezvăluirile lui Burleanu, te-ar influența pentru alegeri?
- Cred că sunt irelevante aceste povești. Nu putem spune că dezvoltarea fotbalului românesc a fost influențată de niște contracte de catering cu nu știu cine. Cu aceste atacuri, Burleanu vrea, de fapt, să-și consolideze promisiunile pe care le-a făcut în teritoriu vizavi de împărțirea unor funcții după alegeri și e conștient în sinea lui că "distribuie" mai multe posturi decât există în realitate. Și folosește orice arme pentru a arăta că luptă pentru fiecare! Dar oamenii ăia nu sunt proști! Își dau seama că e ca la facultate: zece inși pe un loc. Nouă vor rămâne pe dinafară.

- Ai sentimentul că Lupescu a reușit, în campanie, să întoarcă spre sine voturi din zona lui Burleanu?
- Probabil că a reușit, poate a și pierdut pe altă parte. E greu de cuantificat acum, fiindcă sunt mulți care spun deschis că țin cu Lupescu, Burleanu sau Pușcaș, dar nu vei ști în realitate unde merge votul. Cert e că e dificil să te lupți cu cineva aflat în funcție, care dispune de toate resursele instituției. Și a avut patru ani la dispoziție să-și pregătească această campanie. Dar Ionuț a acceptat provocarea, știind că nu e simplu. A venit cu argumente și cu experiență. Știți că au existat numeroase posibilități de finanțare, pe care FRF nu le-a accesat cât timp Ionuț a fost la UEFA? FRF nu a aplicat, așa cum au făcut țări din jurul nostru. De ce? Probabil că la un moment dat ni se va explica și motivul.

"Acasă e acolo unde sunt copiii"

Chivu e discret când răspunde la întrebarea legată de faptul că, imediat după retragerea din activitate, în 2014, ar fi dorit să se stabilească definitiv cu familia în SUA: "Ne plac provocările. Casa noastră e acolo unde sunt copiii. Nu contează locul. De un an și jumătate stăm în Italia, înainte am fost doi ani în țară, putem să ne întoarcem oricând în România. Important e că suntem dispuși la noi experiențe, fetele s-au obișnuit și ele să se mute, să-și schimbe camera, să-și facă alți prieteni, ceea ce e bine, fiindcă trebuie să știe să socializeze, să se descurce în diferite medii". 

"Am întâlnit în țară și oameni care țin deschis cu Burleanu din diverse motive. E dreptul lor și îi respectăm. Dar avem datoria ca prin proiectele noastre și prin dezbateri, să le arătăm că Ionuț vine cu un program solid, pe care-și propune să-l pună în practică împreună cu fiecare dintre cei implicați în fotbalul românesc"

"Nu pot spune că Burleanu n-a făcut și lucruri bune la FRF, numai că binele în care a crezut el nu se pupă cu realitatea"

75 de selecții a strâns Chivu la echipa națională, pentru care a marcat trei goluri

50 e numărul meciurilor în care Chivu a fost căpitanul "tricolorilor"; e devansat în topul all-time doar de Hagi, cu 65 de banderole

”Îmi paraliza partea stângă când loveam mingea cu capul”

Cristi Chivu povestește calvarul prin care a trecut din cauza accidentărilor la cap și la piciorul drept, oferind explicațiile umane ale retragerii intempestive de la națională, în mai 2011

- Cristi, au trecut opt ani de la teribila ta accidentare la cap în meciul cu Chievo, te-ai confruntat apoi cu probleme medicale și la degetele piciorului drept. Cum mai stai cu sănătatea după retragere?
- E o istorie complicată și pot să spun acum niște lucruri în premieră, fiindcă nu mai sunt în activitate. După ce m-am operat la cap, n-am mai fost același om. Nu mai aveam cum să fiu ca înainte. A fost o accidentare care mi-a produs traume. Când am revenit pe teren, îmi paraliza pentru câteva secunde toată partea stângă dacă loveam mingea cu capul! Nu mai puteam să fac nimic! Treptat însă, lucrurile s-au mai îmbunătățit, dar mi-am pierdut pentru totdeauna sensibilitatea la degetele mâinii stângi.

- Adică nu mai simți nimic atunci când le folosești?
- Nimic! Dacă ating ceva, sunt obligat să mă uit ca să-mi dau seama ce am în mână. De exemplu, când bagi mâna în buzunar, în mod normal realizezi prin pipăire care e cheia, bricheta sau portofelul. Eu nu mai pot face treaba asta. Trebuie să scot tot și să văd ce obiecte sunt. Asta e! M-am obișnuit și m-am adaptat la noul meu corp. N-am mai avut probleme în ultima vreme, dar nu știu ce-mi va rezerva viitorul. Mă aștept la orice!

"Nu avea sens să păcălesc viața și naționala"

- Ai mai vizionat imaginile cu accidentarea?
- Da, în perioada după ce am suferit necazul. Nu-mi amintesc deloc lovitura, căzătura, ci doar faptul că eram conștient pe jos, dar brațul stâng îmi era paralizat. Nici nu l-am mai simțit vreo două luni. Mi-am pus mâna în cap să văd dacă-mi curge sânge, însă nu mai aveam os. Era o gaură!

- Au toate aceste chestiuni legătură cu retragerea ta bruscă de la națională în mai 2011, cu doar câteva zile înaintea unui meci important cu Bosnia?
- Mi-era greu să mai continui. Mi-am dat seama că nu mai pot ajuta cu nimic la lot. Am avut o discuție sinceră cu Răzvan Lucescu, i-am zis că nu mai are rost să merg mai departe, fiindcă mă chinuiesc. Și mai bine dau posibilitatea unui copil să intre și să crească. I-am explicat selecționerului că nu-mi propun să păcălesc viața și naționala doar de dragul de a fi pe teren: "Știu că lumea o să mă înjure, o să spună că am ales nu știu ce, dar îmi asum decizia spre binele a ceea ce vrei să construiești la națională. Nu pot mai mult, nu vreau să ne amăgim inutil".

"Am vrut să ne depășim limitele la Euro 2008"

- Ce-ai avut în suflet în momentele alea?
- Nu mi-a fost deloc ușor. Retragerea de la națională a însemnat cea mai dificilă alegere a carierei, fiindcă reprezentativa a însemnat pentru mine enorm. Eeeeenooorm! Simțeam că am o datorie față de țară, față de suporterii care aveau mari așteptări. Nu știu dacă am făcut mult sau puțin pentru echipa României, dar știu sigur că mi-am pus mereu sufletul pe tavă când am venit la lot. Și am încercat ca lucrurile să meargă cât mai bine. Din păcate, socoteala nu a ieșit cum mi-aș fi dorit.

- Mai regăsești la naționala de azi patosul acela memorabil de la imnul cântat de echipă la meciul cu Franța de la Euro 2008?
- Trebuie să existe! La Euro 2008, într-o grupă infernală, am vrut să ne depășim limitele, ceea ce ne-a făcut să avem acele trăiri intense. Era și o emulație extraordinară, România se întorcea la un turneu final după opt ani de absență și ne-am dorit să realizăm mai mult decât ne-ar fi permis valoarea noastră de la acel moment. Chiar mi-a trimis recent cineva din fostul staff o filmare când exersam intonarea imnului înaintea partidei cu Franța. Am scos atunci toți băieții pe hol, am repetat de câteva ori, iar concluzia a fost: "Mâine cântăm de rupem norii!". Adevărul e că imnul îți transmite ceva aparte, treci mai ușor peste emoții, le alungi. Poate că și episodul acesta a avut partea lui de contribuție la acel 0-0 cu Franța.

"Plângeam pe teren din cauza durerilor la picior"

- Au venit însă penalty-ul ratat de Mutu cu Italia și eșecul cu Olanda într-o grupă din care am avut șansa să trecem miraculos mai departe!
- Nu suntem obișnuiți să jucăm un lanț de meciuri decisive într-un interval scurt de timp. Cu Olanda, benzina ajunsese deja sub linia roșie! Iar cu Italia am fi putut câștiga dacă Adi nu rata lovitura de la 11 metri. Când era mingea la Mutu, n-aveam niciodată emoții. Chiar înainte să execute, m-am dus spre bancă să beau apă, iar nea Piți îmi tot striga: "Spune-i să fie serios!". "Lasă-l, domne, că e serios, știe cum să bată!". A ratat, din păcate. Se mai întâmplă. A contat, cu siguranță, și faptul că Buffon îl știa bine pe Adi.

- Ne întoarcem, te rog, la necazurile cu accidentările? Nu mi-ai povestit nimic despre șirul de operații de la picior!
- După prima intervenție, lucrurile nu s-au rezolvat. După a doua, nici atât, deși, ulterior, am jucat vreo șase luni fără fascia plantară, iar durerile erau groaznice. Plângeam pe teren! Retragerea din activitate era inevitabilă. La a patra operație i-am spus doctorului că o fac numai ca să trăiesc normal, fără să fiu obligat să umblu încălțat prin casă. Nu puteam merge desculț! Nu mă mai interesa fotbalul, ci doar sănătatea, fiindcă îmi doream să mă joc în liniște cu fetele, să am o viață normală. A fost dificil să spun "stop" fotbalului, la fel cum se întâmplase și la momentul retragerii de la națională, când am făcut un pas înapoi din motive obiective, dar criticile au curs nemeritat. Pur și simplu, îmi era teamă să mai continui!

"Koeman mi-a dat mână liberă la Ajax"

- Când stai acum și te gândești că la 20 de ani erai deja căpitan la Ajax, îți vine să spui: "Wow! Fantastic!"?
- Am avut întotdeauna un principiu: calitatea umană bate orice altceva! Nu e greu să rămâi om, indiferent ce faci în viață, dacă ai ori n-ai bani sau putere. Iar banderola la Ajax am câștigat-o pentru că am fost om! Mi-am impus mereu obiective în care am crezut și am făcut maximum cu putință pentru a le atinge prin muncă și sacrificii. Și cei de acolo au văzut și au simțit asta. A fost o onoare să cuceresc titlul, Cupa, Supercupa în Olanda. Implicarea mea era totală. Aveam forță, voință, entuziasm. Îmi plăcea să fiu lider.

- Cum te manifestai acolo ca lider?
- Ronald Koeman mi-a dat mână liberă. Hotăram chiar și cum să facem antrenamentele. Le opream dacă nu-mi plăcea cum se pregăteau colegii! Țipam, dirijam, antrenorul nu-mi zicea nimic fiindcă avea încredere în mine. Dar nu abuzam de această situație. Lucrurile au început să se schimbe când au apărut accidentările multe și dese. Mi-am mai pierdut din entuziasm, interveniseră și alte preocupări în mintea mea, să fiu sănătos, să am grijă de mine. Nu știu cum ar fi arătat drumul meu în fotbal fără problemele medicale. Dar a rezultat o carieră frumoasă, cu numeroase trofee, care rămân pentru totdeauna. Nu mi-a fost însă ușor, fiindcă a trebuit s-o iau de multe ori de jos și să mă ridic.

"Favorurile reciproce cu Mourinho"

- Ai avut o relație specială cu Mourinho la Inter. Poți povesti un episod concret, care să vorbească despre colaborarea ta cu portughezul?
- O să vă relatez două episoade. Primul. După ce am părăsit Euro 2008 cu naționala, m-a sunat, mi-a spus că e noul antrenor al lui Inter și mi-a transmis că ar vrea să mă operez la umăr. Era în temă cu problemele mele. Inițial, fusesem programat la intervenție după nuntă. Dar Mourinho îmi zice: "Mâine te operezi! Am vorbit deja cu doctorii. Te aștept!". Și m-am operat! A venit în spital din concediul lui să ne mulțumească mie și soției, fiindcă știa că voi fi imobilizat la nuntă. OK, s-a terminat, m-am prezentat la prima zi de pregătire. "E 1-0 la favoruri. Trebuie să fie 1-1. Te mai duci două săptămâni în vacanță". Și mi-a dat liber!

- Episodul doi?
- În vara premergătoare celebrei triplete cu Inter, am făcut pregătirile în SUA, am stat o zi în Europa și apoi am plecat în China pentru Supercupa Italiei. A durat cam trei săptămâni acest periplu. Eram complet bulversat din cauza fusului orar. Din China am venit direct la națională pentru un meci cu Ungaria la Budapesta. Răzvan Lucescu era selecționer. A vrut să mă lase să mă odihnesc, să sar peste niște antrenamente ca să-mi revin. Dormeam non-stop! În timpul meciului aveam tot corpul blocat, am ieșit cu crampe de pe gazon. Mi-aduc aminte că am căzut, a venit mingea spre mine, am scos-o cu capul în out de jos și am făcut semn că nu mai pot. Schimbare! Stop joc!

- Te-ai întors împachetat la Inter!
- Acordul cu Mourinho era ca toți cei întorși de la naționale să aibă trei zile de pauză. M-a sunat însă după partida de la Budapesta, m-a rugat să vin totuși la Bari pentru "Trofeul TIM", unde jucam contra lui Milan și Juve, fiindcă nu mai avea stoperi. Se accidentaseră Materazzi și Cordoba. M-am dus, deși îmi făcusem niște programări pentru zilele libere. Am jucat 90 de minute, m-a schimbat spre final, iar când veneam spășit și desfigurat spre bancă m-a întrebat: "Ce e azi?". "Joi". "Până marți să nu te mai văd". "Păi, avem meci sâmbătă în campionat!". "Lasă că mă descurc!". Ăsta e Mourinho: înainte să fie antrenor, e prietenul jucătorilor. Te lasă cu gura căscată prin tot ce face și cum se comportă. 

"Mi-am pierdut pentru totdeauna sensibilitatea la degetele mâinii stângi. Nu mai simt nimic cu ele. Dacă ating ceva, sunt obligat să mă uit ca să-mi dau seama ce am în mână, cheia, bricheta sau portofelul" Cristi Chivu

"Scudetto era o țintă exagerată pentru Inter"

Chivu nu e bucuros de parcursul fragil al lui Inter Milano în Serie A. Crede însă că echipa pentru care a făcut istorie e, momentan, în limitele pe care și le permite: "A fost exagerat începutul de sezon, când au mers cap la cap cu Juve și Napoli. Valoarea lotului nu permite să se lupte la titlu. Echipa are o limită, de care lumea e conștientă. Obiectivul realist e să prindă un loc de Champions League, care generează resurse financiare și atrage jucătorii buni către club. Probabil că ultima victorie de la Sampdoria, 5-0, va oferi un plus de încredere pentru mai departe. E dificil să reziști fără un mercato consistent, dar ce să faci dacă trebuie să respecți un fair-play financiar și mai ai și datorii de vreo 50 de milioane de euro?". 

"Ce pretenții să fi avut Dinamo dacă și-a vândut cei mai buni jucători?"

Pentru Chivu, alunecarea "câinilor" în play-out nu e o surpriză: "Cred că obiectivul a fost pus acolo greșit de la început. Dacă în iarnă ai șanse să te califici în play-off, dar îți vinzi cei mai buni jucători, ce pretenții să mai ai? Probabil, suporterul dinamovist ar fi acceptat situația dacă ieșea cineva să spună onest: «Vrem să supraviețuim sezonul ăsta, să echilibrăm bugetul și să vedem, campionatul viitor, dacă avem posibilități de play-off». Trebuie să spui adevărul fanilor. Nu ajungi nicăieri cu păcăleli".

"Sezonul trecut, când am urmărit-o mult pe Manchester în Europa League ca observator UEFA, inclusiv la finală, am discutat des cu Ibrahimovici. Intram în vestiar ca acasă. Era foarte îngrijorat din pricina accidentării, peste care nu e ușor să treci la 35-36 de ani"

14operații a suferit Chivu de-a lungul carierei: la cap, la nas, la umărul și genunchiul stâng, la degetele piciorului drept

307meciuri a jucat Chivu pentru cluburile din străinătate: Ajax (107), Roma (85), Inter Milano (115)

13trofee a cucerit Chivu peste hotare, cel mai prețios fiind Champions League cu Inter (2010); e exact la același nivel cu Hagi și Popescu