Ferguson acasă

Întrebare pe patul de spital: cine a înscris primul gol pentru tine la United? Răspuns instantaneu: Sivebaek. Test sută la sută reușit. Așadar, Ferguson se prelungește. Pe 24 octombrie, United a fost masacrată în propria casă de Liverpool. Pe ecrane a apărut vreme de câteva clipe figura încruntat-dezgustată a lui Ferguson, părăsind tribuna. Execuția lui Solskjaer devenea inevitabilă.

Unde e esența lui Ferguson? Acolo unde e spațiul gol al sportului post-Ferguson. În brutalitatea motivată a valorii. Ferguson explică: "Întotdeauna am refuzat să las pe cineva să fie mai tare ca mine. Trebuie să fi mai puternic decât jucătorii din vestiar". 

Efectele acestui sistem filozofic sunt binecunoscute. Lui Ryan Giggs, sub forma unui soft drink aruncat în față, după un meci slab cu Juventus. Lui David Beckham, lovit cu bocancul în capul care începuse să se creadă prea mare. Arsène Wenger e, de asemenea, inițiat după ani de hărțuială verbală. 

Jürgen Klopp ar fi primit același tratament. Amândoi, vinovați de proteste împotriva excesului de meciuri (55) într-un sezon. Ferguson: "Wenger? Ce vreți de la el? Vine din Japonia!".

Dar ținta cea mai ciuruită de rafalele emise de Ferguson cu o voce de polizor scoțian rămâne presa. Conferințe de presă umilitoare, răsteli și izgoniri din preajma clubului au făcut din Ferguson echivalentul lui Mugabe la Manchester. Ferguson n-a suportat presa. Ei și? Căci nu de presă se temea Sir Alex, ci de viclenia ei. 

În fond, Ferguson a contrat noul spirit de presă care a făcut din orice întrebare o formă de atac și insinuare.

Nu, Ferguson nu e un politicos modern, împăturit în scuze, clișee și precauții. Ferguson e fiul unei lumi care cunoaște doar munca, ploaia și infernala bucătărie scoțiană. De aici și singurul motiv pentru care Ferguson s-a temut de pensie: Cathy, soția, nu-l suportă toată ziua acasă. 

TRU (Londra)