EXCLUSIV // VIDEO+FOTO Poftiți la gibraltarieni acasă! Un reportaj spectaculos din campionatul țării de 33.000 de locuitori

Probabil, cea mai cunoscută stâncă din lume! Gibraltar. Vestitul Homer relata cum a luat naștere și strâmtoarea de care învățăm la școală, relatând cu lux de amănunte cum Hercule s-a luat la trântă cu relieful într-o bună zi și-a zdrobit muntele ce conecta Europa de Africa. S-au format doi piloni, unul european, stânca de calcar a Gibraltarului, la 426 de metri deasupra mării, altul în Maroc.

Șmecherii au bani ca la Dinamo

Șoseaua de acces spre țară se închide și se deschide de fiecare dată când aterizează sau decolează un avion, deoarece acest unic drum se intersectează cu pista. Oamenilor le place fotbalul, cricketul, rugby-ul și darts-ul. So english! Incredibil, dar adevărat, însă campionatul de fotbal din Gibraltar a fost înființat în 1895. Pe vremea când românii începuseră să înțeleagă că fac parte dintr-un regat. Cât privește sportul-rege la gibraltarieni, sunt două chestiuni ce ies în evidență. Dacă ești optimist, te gândești că oamenii încearcă, fac ceva, sigur vor progresa, fiindcă sunt destul de jos, un mix de profesioniști, puțini, cu semiamatori, mulți. Cei din prima categorie ajung să câștige și 4.000 - 5.000 de pounds pe lună, un salariu gen Dinamo București, aici referindu-ne la elita fotbalului din Gibraltar. Nu e chiar un salariu uriaș, fiindcă angajații de la firmele de aici iau și 2.500 - 3.000 de pounds pe lună. 

Dacă ești pesimist, te gândești că ei mai lipseau din fotbal. Am asistat la un derby, Europa - St. Joseph's, locul 2 cu locul 3, ultimii învingând pe Lincold Red Imps la începutul lui 2019. S-a terminat 1-0 pentru Europa, gol Tjay De Baar, o mare speranță autohtonă, și învingătorii au sărit pe prima poziție a clasamentului, asta și datorită propriului portar, Javi Munoz, care a parat un penalty pe final de meci. Nivelul e cam undeva pe la liga a doua de la noi, partea a doua a clasamentului, și noi nu avem vreo divizie de Doamne-ajută! La alb-albaștrii de la St. Joseph's - cu tricouri identice cu ale Craiovei de acum două sezoane - erau niște băieți cu colăcei, plus alții care o bubuiau. Dar pun osul, sar tibiile și scântei. Majoritatea sunt spanioli cu sânge caliente, se enervează ușor, protestează, e iureș. Spre deliciul celor 70 de inși din tribune, rude sau jucători de pe la alte echipe. Iar în pauză, "fanii" din tribune se încălzesc cu bere și cu vizionarea unei partide de fotbal pe parchet, unde chiar sar scântei.

Campioni la spartul semințelor

Atmosfera în tribune e ceva de ... După ce că sunt puțini, de-i numeri în două minute, mulți dintre spectatori își dau în petic pentru civilizația din această zonă a Europei. Pe românește, o rup pe semințe! Se aude în tribune de parcă e campionatul mondial de spart semințe de bostan și de toate felurile! Un puști a făcut ditamai grămada sub el. Și acest sport nerecunoscut la nivel internațional sparge liniștea din tribune, fiindcă oamenii nu sunt atât de aprigi la fotbalul propriu zis, așa cum sunt cei de pe gazon. Femeile mai trag o țigară în tribună - sunt mucuri de țigară mai ceva ca la noi! -, resturi menajere, care contrastează flagrant cu faptul că stadionul chiar e cochet și renovat. Spectatorii de ocazie stau mai mult cu ochii în telefonul mobil decât la artiști. Își povestesc una, alta, e un fel de ieșire la bere sau la sangria. Se aude mult spaniola, foarte rar engleza. 

La stadion, vezi și avioanele, și stânca

În rest, atmosfera e neaoșă în Gibraltar. Fotbaliștii vor să-și facă un nume sau evoluează pentru orgoliul personal, majoritatea după orele de program, unde lucrează fie ca bucătari, chelneri ori angajați ai diverselor firme, multe de pariuri! Mai aterizează sau decolează un avion, vizavi, poziția arenei e și ea strategică. Doar traficul rutier se oprește, fotbalul nu, oricum majoritatea curselor sunt în prima parte a zilei. Iar semeața stâncă, imaginea acestei țări liliputane, dar cu o importanță strategică extraordinară, e tot la locul ei, veghind tot ce mișcă în jur, de la fotbal și până la business. Chiar, pe când primul gibraltarian în fotbalul românesc, oare cine-l va transfera?

Cine este Gibraltar în fotbalul mondial:

• Cea mai mică țară UEFA (6,8 km2).
• Doar San Marino are o populație mai mică, 33.407 locuitori, decât Gibraltarul, 33.573 locuitori.
• Aproximativ 12% din populație lucrează pentru casele de pariuri care au sediul în paradisul fiscal din sud-vestul Europei.
• 600 de jucători sunt legitimați în Gibraltar, majoritatea fiind de origine spaniolă.
• Locul 194 din 211 în clasamentul FIFA.
• Membru UEFA din 2013, acceptată și de FIFA în 2016.
• Sunt două divizii, prima de 10 echipe, a doua cu 7, dar din vară vor forma una singură. 
• Majoritatea fotbaliștilor sunt semiamatori, dar sunt și profesioniști, în special la formațiile de pe podium.
• Cea mai titrată este campioana en titre, Lincoln Red Imps, cu 23 de campionate.
• Toate echipele din prima ligă joacă pe același stadion, unicul, Victoria, de 5.000 de locuri, chiar cum intri în țară, imediat după ce pătrunzi din Spania, din orașul La Linea. 
• Cel mai important rezultat obținut de fotbalul de aici în 5 ani de cupele europene este victoria lui Lincoln Red Imps, 1-0, cu Celtic Glasgow.
• Cel mai valoros vârf din campionatul intern este Nicolas Trecco, de la Mons Calpe, cotat la 600.000 de euro pe transfermarkt.
• Primul gol oficial la prima reprezentativă a fost marcat de Lee Casciaro într-un meci cu Scoția (1-6), pentru preliminariile Euro 2016.

6,8 kilometripătrați este suprafața Gibraltarului, locul 241 în lume, și însumează puțin peste 33.000 de locuitori

30 de kilometriadună lungimea totală a drumurilor

300 de maimuțetrăiesc pe partea superioară a stâncii, macaci berberi, unica specie de maimuțe sălbatice ce trăiesc în Europa

200.000 €este un apartament cu trei camere în Gibraltar, nu neapărat într-un complex rezidențial

4 victoriia strâns Gibraltar în 6 ani, primul succes într-un meci oficial fiind un 1-0 cu Armenia, în Liga Națiunilor, în octombrie 2018, gol Joseph Cipolina, din penalty

0-0s-a încheiat remiza istorică a Gibraltarului din 2013 contra Slovaciei

Babilonie silențioasă

Cine sunt gibraltarienii? Sună a personaje de film SF, dar ei, oficial, sunt britanici. Spania a cedat Gibraltarul Coroanei Britanice în 1713 și de atunci încearcă, fără succes, să-l recupereze. Gibraltarienii locuiesc pe un teritoriu britanic autonom, cu însemne în limba engleză, cu lira sterlină monedă oficială, dar cu circulație pe dreapta. O consecință că oamenii de aici sunt un mix de genovezi, britanici, spanioli, maltezi, evrei și portughezi, la care se mai adaugă niște marocani și indieni. Dar e liniște, o atmosferă de dolce far niente, localnici se plimbă pe străzile orașului-țară miniatural, mai beau o bere, mai o sangria, vorbesc și engleză, și spaniolă. În zonă e o înghesuială ce te duce cu gândul la Monte Carlo, doar că nu există luxul și finețea Rivierei, cu toate că și Gibraltarul are șarmul lui. Este și un mix de cultură andaluză cu engleză la tot pasul. 

Mută benzinăria și lărgesc arena

Victoria Stadium va fi renovat până în 2021, va avea 8.000 de locuri, un sfert din populația țării. Acum, meciurile internaționale se joacă la Algarve, în Portugalia, întrucât UEFA n-a omologat arena din Gibraltar. Una cu teren sintetic și cu pistă de atletism. Gazonul nu ar putea rezista altfel. Lângă stadion, gard în gard, este o benzinărie Cepsa. "Aceasta este înțelegerea între guverne, ca această firmă, spaniolă, să aibă prima benzinărie cum intri în Gibraltar și, totodată, ultima, înainte de ieșire, Acum, se construiește un tunel, pe sub șosea, iar când va fi gata, benzinăria va fi mutată și se va putea extinde și stadionul", ne-a povestit Alberto, un susținător al celor de la St. Joseph's.