Articol de Andra Mocanu - Publicat duminica, 26 februarie 2023 13:20 / Actualizat duminica, 26 februarie 2023 13:38
Florin Răducioiu recunoaște că a greșit în momentul care a decis să se retragă de la echipa națională și vorbește despre cum a trăit momentele din decembrie 1989, din timpul Revoluției.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Florin, Lucescu spunea că echipa lui Dinamo putea să fie peste Steaua 1986.
- Așa știu! E un mare regret al lui Mircea Lucescu că a venit Revoluția și jucătorii au plecat pentru că el cu această echipă avea șanse foarte mari să câștige Cupa Campionilor. Din păcate, n-a fost posibil, doar din cauza Revoluției.
- Plus că era imposibil.
- După Mondialul din 1990, jucătorii români aveau dreptul de a merge în Occident. Salariile erau foarte mari, iar dorința de a evolua în campionatele mari pe care le vedeam la televizor a fost mai mare decât dorința lui nea Mircea de a încerca să câștige Cupa Campionilor. Era imposibil să țină echipa aceea.
- Erai în țară în decembrie 1989?
- Nu, nu. Pe mine Revoluția m-a prins în Cipru. Eram cu Dinamo la Larnaca, într-un turneu în care am putut să ne luăm și nevestele cu noi. Eu nu eram căsătorit atunci, dar restul jucătorilor erau cu soțiile. Eram cu Ionuț Lupescu în cameră, ne uitam la televizor și nu ne venea să credem ce se întâmplă. Am fost foarte îngrijorați. Ne-am întors cu mare dificultate în România.
- Atunci...
- Vreau să vă dezvălui acum ceva și Ionuț știe și poate să vă confirme. Eram atât de speriați că doream să nu ne mai întoarcem în România! Imaginile pe care le vedeam erau de necrezut pentru noi în acea perioadă, erau îngrijorătoare. Plus că asociam faptul că eram echipa Ministerului de Interne, ne era frică să nu ne împuște când ajungem acasă! Aveam astfel de gânduri... Mi-aduc aminte perfect când i-am zis: "Ioane, nu ne mai întoarcem în țară!". El voia să plece în Germania și eu în Italia.
- Cea mai mare satisfacție din punct de vedere fotbalistic?
- A fost primul gol la Mondiale. Apoi perioada de la Milan, pentru că acolo mi s-a dat posibilitatea să câștig Champions League și campionatul în Italia, un alt vis devenit realitate. Nu pot să uit nici golul de la Cardiff care a dus la nașterea generației noastre.
- Decepțiile care sunt?
- Sunt la echipa națională și la acel turneu Euro '96, unde aparent eram favoriți să trecem de grupe și să ajungem în semifinale. Apoi, regret că n-am avut mai multă inteligență din punctul de vedere al raporturilor cu antrenorii. Și, cum spuneam mai devreme, după atâția ani cred că retragerea mea de la națională n-a fost o idee bună și-ar fi trebuit să lupt mai mult.
- De ce n-ai avut un meci de retragere?
- Mai pot eu să joc acum? Am 52 de ani... Mi-a propus cineva să fac un meci de retragere, dar a venit pandemia. Să-l mai fac? Poate îl fac! Cine știe?, să vedem. Cred că ar veni toți coechipierii mei de la Milan dacă aș face un meci de retragere. Vorbesc cu foarte, foarte mulți dintre ei și acum. Cu siguranță mulți ar veni într-un astfel de meci. E un proiect frumos și chiar aș vrea să-l fac.
Citește și:
L-a disperat pe Hagi: „Ne despărțim, nu se mai poate! La câți bani îi dăm, trebuia să fie star”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
